• Povesti audio
• Diafilme

• Biblioteca

• Matematica

• Diverse

C

A

P

I

T

O

L

E

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5.1
• 5.2
• 6
• 7
• 8
• 9
• 10
• 11.1
• 11.2
• 11.3
• 11.4
• 11.5
• 12.1
• 12.2
• 12.3
• 12.4
• 13.1
• 13.2
• 14.1
• 14.2
• 15.1
• 15.2
• 15.3
• 16.1
• 16.2

Tinuturi minunate

Fila 2

Si merse inainte, si ajunse la curtile lui Eraclie pusti, si erau impodobite cu pietre scumpe si poleite cu aur, si erau acolo niste pomi frumosi si dulci ca zaharul, si murmura un izvor cu apa rece. Si de acolo purcese Alexandru inainte sapte zile si ajunse la o apa mare si lata si se vedea de ceea parte taracu oameni, si puse tabara acolo si facura luntre. Alexandru zise sa mearga acolo, iara Potolomei raspunse:

   - Alexandre, nu vei merge acolo, ca nu sti ce ti se va intampla, ci voi merge eu mai in nainte,si voi vedea, si voi veni de-ti voi spune!
nbsp; Alexandru zise:
   - O, dragul meu Potolomei! Dara de vei pieri acolo, ca tine unde voi gasi?
  Potolomei raspunse:
   - De voi pieri eu acolo, altul ca mine pune-vei in loc, iara de vei pieri tu, altul ca Alexandru nu vom gasi in toata lumea.
  Si intra Potolomei in luntre cu sapte voinici, si se duse la ostrov si gasi oameni goi. Deci se intoarse si spuse lui Alexandru. Iara Alexandru intra in luntre cu toti boieri, si trecura la ostrov, si iesira inaintea lui Alexandru oameni multi despuiati si graira:
   - Imparate Alexandre! Ce ai venit la noi? Si ce ai lua de la noi, ca suntem niste goi si niste saraci, si ne hranim dintru acesti pomi pana sunt, alta nu mai avem nimic?
  Alexandru zise:    - N-am venit sa iau de la voi nimic, ci numai sa vad ce oameni sunteti, si cum traiti, si de unde ati venit aici, si cum stiti numele meu.
  Ei graira:
   - Imparate, noi suntem de la Tara Greceasca si am avut imparat elinesc de la Macedonia pe Eraclie-imparatul, si imparateasa pe Semiramida, si vazand ei acolo atata strambatate si razboaie, si multe bazaconi si sange varsat, cugetara sa iasa dintr-acea tara si facura zece mii de corabi,si au ales tot oameni buni si drepti, si-i bagara in corabi, si plecara pre mare, si au umblat pre mare un an, si au iesit unde erau curtile si facura tara buna si dulce; si au ars corabile, si au imparatit patruzeci de ani tot bine si frumos in tara. Si ei murira, iara noi ramaseram fara de imparat si puseram doisprezece filosofi sa ne judece; iara noi n-am ascultat, si am luat iara rautatile noastre, si se manie Dumnezeu pre noi, si trimese oameni salbatici de ne batura, si ne ucisera, si ne stricara tara si nu puturam trai acolo de ei ca ne mancau feciori si pe noi ; si cati am ramas am venit aicea intr-acest ostrov, ne hranim cu de aceste poame, si noi nu avem alt ce-ti da nimic, dar iti vom da sapte filosofi de la noi, ca iti vor trebui de aici inainte pana la Ivant, ca ei stiu calea pana acolo.
  Alexandru lua sapte filosofi, si zise:
   - Adevarat ca mai cinstit lucru nu este in lume, si mai scump si mai curat, decat omul procopsit la invatatura. Si se intoarse la tabara, si zise: Omul carturar este vistier desavarsit.

De acolo merse cincisprezece zile si ajunse la o tara cu oameni cu sapte picioare si cu sapte maini, si se izbira cu putere in oastea lui Alexandru si pieira din ei multi, si pe multi ii prinsera vii si lui Alexandru ii era voia sa-i scoata la lume ca pe o minune, numai ca nu stia care era mancarea si bautura lor, si din aceasta pricina au pierit de foame.

Si trecu tara lor in zece zile, si mai merse si ajunse la o tara cu oameni capcauni, dinainte cu obraz de om, graind omeneste, iar indarat cap de caine latrand caineste. Alexandru ucise multi dintr-insi, si trecu tara lor in sapte zile.

Si mai merse inainte si ajunse la o apa mare, si puse tabara acolo; si muri un cal al unui voinic si-l aruncara in apa de-l mancara raci. Iar peste noapte incepura a iesi raci acestia, si luau omul, il varau in apa, si nu putea scapa de gurile lor. Afland de asta, porunci Alexandru sa se sape gropi adanci, si sa le astupe cu paie; si asa facura; iara intr-o noapte iesira raci multi, si cazura in gropi si nu mai puteau sa iasa, iar la ziua ucisera multi fara sama si-i mancara ostile.

De acolo merse mai inainte sapte zile si ajunse la un munte mare si inalt, si vazu un om mare legat de munte cu verigi de fier, si era lung de o mie de coti, si cand plangea, glasul lui se auzea cale de trei zile si nu se apropia de el nimenea.Si mai merse inainte cincisprezece zile si ajunse la o apa mare si de ceea parte era tara cu oameni, si zisera filosofi:
   - Acolo este Macaron.

Si facura luntre, si intra Alexandru in luntre cu zece boieri de-ai lui si lua galbini, si paine curata si vin rosu, si trecu de ceea parte si vazu pomi inalti si frumosi si poame dulci ca zaharul, si frumoase, si erau fantani reci sub pomi si apele reci si dulci ca zaharul, si prin pomi erau paseri mandre si cantau niste cantece frumoase, ca niste fete, si erau unele albe, altele rosi, altele negre, altele verzi si mohorate. Si se intampina cu un om gol si zise Alexandru:
   - Pace tie, frate.
El raspunse:
   - Pentru toate bucuriile.   Si vru Alexandru sa mai graiasca cu el, iar el zise:
   - Pasa inainte, ca vei grai cu imparatul nostru Ivant si-ti va spune tot ce doresti.
  Si merse Alexandru inainte, si gasi pe Ivant sezand in scaun de aur, cu cununa de aur in cap, si gol, subt un pom inalt si cu de toate felurile de poame intr-insul, si sub picioarele lui era apa ca aurul, si fierbea in fantana. Iar daca vazu Ivant pe Alexandru, clatina cu capul si zise:
   - O, Alexandre-imparate, din lumea ticaloasa si nevolnica!

Toata lumea vei lua, si la mosia ta nu te vei mai intoarce, si te vei sui pana la cer, si pana la iad te vei cobori. Alexandru saruta mana lui Ivant, iara Ivant saruta pe Alexandru pe cap si-l puse in jet langa el. Alexandru zise lui Ivant:
   - De ce imi graiesti aceste cuvinte?
  El zise:
   - Nu trebuieste a repeta omului intelept cuvinte intelepte!
  Iara Alexandru zise:
   - Doresc,de-ti va fi voia,sa-ti aduc plocon de ce se gaseste la noi!
  El zise:
   - Aduceti-mi!
  Si adusera o tipsie plina de galbini, si paine curata, si vin rosu. Ivant zise:

   - Nu ne e dat noua sa mancam, ci vii dat voua sa mancati; ci desertati clondirul, si aduceti-l la mine sa va dau eu plocon!
  Si lua Ivant clondirul si-l umplu cu apa de sub picioarele lui, si-l dete lui Alexandru, si zise:

   - Tine, Alexandre, plocon de la mine.
  Alexandru zise:
   - De ce treaba este aceasta?
Ivant zise:
   - Cand imbatraneste omul, sa se scalde cu de aceasta apa si va intineri de va fi ca de treizeci de ani.    Alexandru pecetlui clondirul bine, si-l dete aprodului, si asa cugeta intru sine: „De voi imbatrani, ma voi scalda si voi intineri, si nu voi mai muri!. Apoi Alexandru zise iar:
   - O,fericite Ivantie! Spune-mi dara, voi de unde ati venit intr- acest ostrov? Ivant zise:
   - Cand a zidit Dumnezeu pe mosul nostru Adam, l-a asezat in rai; si a gresit el lui Dumnezeu si l-a scos din rai; si iesi Adam si cu moasa Eva; si au venit intai aicea si facura doi feciori. Adam cauta pururea spre rai si plangea cu jale de lipsirea raiului; iara feciori lor Cain si Abel se invrajbira, si ucise Cain pe Abel, si plangeau Adam si Eva cu mare jale. Si dupa aceea facura si un alt fecior, om bun si drept, pe nume Sit; si sezu Adam aici cinci sute de ani, si insura pe Sit, si facura si feciori, iara apoi trimese Dumnezeu pe inger de-i zise lui Adam sa iasa de aici si sa mearga la lume, acolo unde locuiti voi. Si iesi Adam si Eva, si cu alti feciori si nepoti ai lui, cincisprezece mii de oameni, iara Sit ramase aici, si noi din Sit ne tragem.
  Alexandru zise:
   - O, fericite Ivantie! Dara voi in ce Dumnezeu credeti, si cui va inchinati?
  Ivant zise:
   - Noi credem in Savaot Dumnezeu, si noua ne este cugetul tot la Dumnezeu, si daca murim, noi mergem intr-alt loc mai bun de cat aici!
Alexandru apoi se mira mult de viata lor, si zise:
   - O, fericite Ivantie! Toate imi spusesi si bune, si dulci, inca voi sa-mi mai spui cum va roditi, ca muieri nu vad la voi?
Ivant zise:
   - Noi avem muieri, dar nu locuiesc cu noi, ci locuiesc intr-alt ostrov, si sunt ingradite cu zid de arama: si vin ele la noi intr-un an odata; vietuim atunci cu ele treizeci de zile,atunci ne insuram feciori si ne maritam fetele, si dupa aceea iara se duc la ostrovul lor; si daca face femeia cocon, il tin trei ani si apoi il aduc la noi, si daca moare barbatul, muierea nu se marita, nici se insoara barbatul, daca-i moare femeia.
  Alexandru zise:
   - O,fericite Ivantie! Spune-mi, de la ostrovul muierilor ce este inainte?