Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  


Cufărul

de Hans-Christian Andersen

Era  odată  un  negustor  aşa  de  bogat  încât  ar  fi putut să pardosească cu bani de argint toată strada lui şi pe lângă asta şi o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-şi întrebuinţa altfel banii şi când dădea  o  para,  lua  înapoi  un  galben,  fiindcă  era priceput; dar într-o bună zi a murit.

Fecioru-su  a  moştenit  toată  averea  şi  când  s-a văzut  cu  atâta  bănet  a  început  să  ducă  o  viaţă  de petreceri; făcea zmee din banii de hârtie şi arunca în apă galbeni în loc de pietre. Cu asemenea îndeletniciri, paralele  s-au  isprăvit  repede  şi  nu  i-au  mai  rămas decât patru bănuţi de aramă, iar haine nu mai avea decât un halat vechi şi o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau să ştie de el, pentru că nu puteau  să  iasă  pe  stradă  cu  dânsul  aşa  îmbrăcat. Numai  unul  din  ei,  care  era  mai  bun  la  suflet,  i-a trimis un cufăr vechi cu o scrisorică:  „Fă-ţi bagajul!” Dar el n-avea ce bagaj să-şi facă şi de aceea s-a băgat chiar el în cufăr.

Acuma,  să  vedeţi,  cufărul  acesta  era  tare  ciudat. Cum îl încuiai, putea să zboare. Aşa a făcut şi feciorul de negustor; l-a încuiat şi îndată a zburat cu cufărul pe  horn,  deasupra  norilor,  tot  mai  departe  şi  mai departe.   Când   fundul   cufărului   scârţâia,   feciorul negustorului se temea să nu se spargă în bucăţi şi să trebuiască să facă o tumbă cumplită şi asta nu-i prea plăcea. Şi a mers aşa cât a mers şi a ajuns în ţara turcilor. A ascuns cufărul într-o pădure şi a intrat în oraş.  Nu  s-a  uitat  nimeni  la  dânsul.  Fiindcă  turcii umblau ca şi el, cu halat şi cu papuci. Cum mergea el aşa, a întâlnit în drum o doică cu un copil la piept.

― Ascultă, doică turcească  ― a întrebat-o el  ― ce palat e acela de colo, cu ferestre aşa de înalte?

― Acolo stă fata sultanului ― a răspuns femeia. S-a prorocit că are să fie foarte necăjită din pricina unui iubit şi de aceea n-are voie nimeni să stea de vorbă cu ea, decât numai dacă sunt de faţă sultanul şi sultana.

― Bine, mulţumesc! ― a spus feciorul de negustor; s-a dus în pădure, s-a băgat în cufăr, a zburat până pe acoperişul  palatului  şi  s-a  strecurat  la  prinţesă  pe fereastră.

Prinţesa dormea pe o sofa şi era atât de frumoasă încât  feciorul  de  negustor  nu  s-a  putut  opri  şi  a sărutat-o. Ea s-a trezit şi s-a speriat, dar el i-a spus că e dumnezeul turcilor şi a venit prin văzduh la dânsa şi ea a fost foarte măgulită.

Pe urmă au stat împreună de vorbă şi el i-a spus tot lucruri minunate, i-a spus că ochii ei sunt două lacuri adânci în care gândurile înoată ca nişte zâne ale apei şi i-a spus că fruntea ei e un palat de gheaţă cu încăperi frumoase şi tablouri şi i-a mai spus de barza care aduce copii mititei şi drăgălaşi.

Frumoase  lucruri  spunea!  Şi  pe  urmă  i-a  cerut prinţesei mâna şi ea îndată a spus da!

― Să vii sâmbătă seara ― a zis ea; sâmbătă seara, sultanul şi sultana vin la mine la ceai. Au să fie foarte mândri că mi-a cerut mâna dumnezeul turcilor; caută numai  şi  învaţă  bine  o  poveste  frumoasă,  pentru  că tatei şi mamei le plac foarte mult poveştile; mama vrea să audă poveşti cu tâlc şi cuviincioase, iar tata vrea să fie vesele.

― Bine, n-am să aduc alte daruri decât o poveste ― a spus el şi a plecat, dar înainte de plecare prinţesa i-a dat o sabie împodobită cu bani de aur şi de asta avea el nevoie.

Şi-a  luat  zborul,  şi-a  cumpărat  un  halat  şi  după aceea  s-a  dus  în  pădure  şi  acolo  s-a  apucat  să născocească  o  poveste;  până  sâmbătă  trebuia  să  fie gata şi nu era chiar aşa de uşor.

Sâmbătă seara povestea era gata. Sultanul, sultana şi  toată  curtea  erau  la  ceai  la  prinţesă.  Toţi  l-au întâmpinat cu prietenie.

― Nu vrei să ne spui o poveste? ― a spus sultana; dar una care să fie cu tâlc.

― Dar să fie şi cu haz ― a zis sultanul.

― Da, da!  ― a răspuns el. Ascultaţi: era odată un mănunchi  de  chibrituri  şi  chibriturile  acestea  erau foarte  mândre  de  originea  lor.  Se  făleau  fiindcă  se trăgeau dintr-un brad bătrân şi înalt, din care fiecare din ele era o aşchie. Chibriturile şedeau pe masă între o scăpărătoare veche şi o tigaie tot veche de fier. Îşi aduceau aminte de tinereţe şi povesteau tigăii:

„Când  eram  noi  în  copac,  stăteam  într-o  creangă verde. Dimineaţa şi seara beam ceai de diamant, adică rouă, toată ziua ne îmbăiam în soare, când era soare, şi  păsările  ne  spuneau  poveşti.  Vedeam  că  suntem bogate  prin  faptul  că  fagii  şi  mestecenii  şi  ceilalţi copaci numai vara erau îmbrăcaţi şi iarna erau goi, pe când  familia  noastră  avea  mijloace  să  se  îmbrace  în verde  şi  vara,  şi  iarna.  Dar  iată  că  într-o  bună  zi  a venit  un  tăietor  de  lemne  şi  familia  noastră  s-a împrăştiat în toate părţile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care dacă voia putea să facă şi  înconjurul  lumii,  ramurile  celelalte  s-au  dus  care încotro,  iar  noi  avem  acuma  menirea  să  aprindem oamenilor  lumina;  de  aceea  noi,  obraze  subţiri,  am ajuns să stăm la bucătărie.”

„Soarta mea s-a desfăşurat altfel ― a spus tigaia de fier lângă care şedeau chibriturile. De la început, de când am venit pe lume, am fost de o mulţime de ori curăţită şi încălzită; eu fac treabă cu temei şi sunt la loc de cinste aici în casă. Singura mea bucurie este să şed după masă la locul meu, curată şi frecată, şi să schimb  vorbe  înţelepte  cu  tovarăşele  mele.  Afară  de căldarea de apă, care se duce câteodată în curte şi se întoarce,  toţi  câţi  suntem  aici  stăm  mereu  în  casă. Numai coşniţa ne aduce noutăţi şi trebuie să spun că vorbeşte cu prea multă îndrăzneală despre cele ce se petrec afară. Deunăzi, o oală bătrână s-a speriat aşa de tare de ceea ce vorbea coşniţa, că a căzut de la locul ei  şi  s-a  spart;  era  o  femeie  aşezată  şi  cu  păreri sănătoase, asta pot să v-o spun.”

„Mai  taci  acuma,  că  ai  vorbit  destul”  ―  i-a  tăiat vorba scăpărătoarea şi a izbit o dată în cremene că au sărit scântei în toate părţile.  „Mai bine să ne veselim oleacă.”

„Da, haide să vedem care dintre noi e de neam mai bun” ― au spus chibriturile.

„Ba nu, mie nu-mi place să vorbesc de mine ― a zis oala   de   lut.   Hai   mai   bine   să   povestim   câte   o întâmplare. Uite, încep eu. Am să spun ceva care s-a întâmplat  oricui;  aşa  fiecare  are  să  înţeleagă  mai repede despre ce-i vorba şi are să se bucure. Mi-am petrecut  tinereţea  pe  marginea  mării,  într-o  familie liniştită...”

„Începe  foarte  frumos  ―  au  spus  farfuriile.  Cu siguranţă că povestea are să ne placă.”

„În  casa  aceea,  mobilele  erau  şterse  de  praf, duşumelele  măturate  şi  spălate  şi  la  fiecare  două săptămâni se puneau perdele curate.”

„Ce  frumos  povesteşti ―  spuse  mătura.  Se  vede imediat că povesteşte o femeie, e ceva delicat şi fin...”
„Da, da, se vede asta!” ― a spus căldarea de apă şi de plăcere a sărit în sus şi apa a curs pe jos pleoscăind. Oala  a  povestit  mai  departe  şi  la  sfârşitul  poveştii  a fost tot aşa de frumos ca şi la început.

Farfuriile au zăngănit de bucurie şi mătura a scos câteva fire de pătrunjel verde din ligheanul cu nisip şi a  încununat  oala,  fiindcă  ştia  că  asta  are  să-i necăjească pe ceilalţi.

„Dacă o încununez, mâine mă încununează şi ea pe mine” ― s-a gândit mătura.

“Mie mi-a venit poftă să dansez.” ― a spus vătraiul şi a început să danseze. Doamne, iartă-mă, cum mai ridica  piciorul  în  sus!  O  pernă  veche  care  zăcea aruncată într-un colţ a plesnit când a văzut.

„Ei,  mă  încununaţi  şi  pe  mine?” ―  a  întrebat vătraiul.

Şi l-au încununat şi pe el.

„Neam prost!” ― şi-au spus în gând chibriturile.

Acuma samovarul trebuia să cânte, dar a spus că-i răcit şi nu poate dacă nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseală.  Nu  voia  să  cânte  decât  pe  masa  din sufragerie. Pe marginea ferestrei era o pană de scris, veche, cu care scria scrisori bucătăreasa. N-avea nimic deosebit,  doar  atâta  că  fusese  băgată  prea  tare  în cerneală, dar era mândră de asta.

„Dacă samovarul nu vrea să cânte ― spuse ea ― n-are   decât   să   nu   cânte.   Afară   la   fereastră   e   o privighetoare în colivie şi ştie ea să cânte. E drept că n-a  învăţat  nicăieri,  dar  putem  să  trecem  asta  cu vederea.”

„Eu cred că nu se cuvine să facem una ca asta ― a zis  ceainicul  de  tablă  (cânta  şi  el  şi  era  văr  bun  cu samovarul) cred că nu-i bine să ascultăm cum cântă o pasăre străină. Ce fel de patriotism e ăsta? Să spună coşniţa dacă am sau n-am dreptate!”

„Sunt foarte supărată ― zise coşniţa ― sunt cum nu se poate de supărată pe voi toţi. Aşa înţelegeţi voi să vă petreceţi  seara?  N-ar  fi  mai  înţelept  lucru  să  facem puţină ordine? Să stea fiecare la locul lui şi eu am să vă arăt ce să faceţi. Aveţi să vedeţi ce frumos are să fie!”

„Să facem cât mai multă zarvă!” ― au spus cu toţii.

 În clipa aceea a intrat bucătăreasa şi toţi au amuţit şi nu s-au mai mişcat. Dar nu era oală care să nu ştie ce  e  în  stare  să  facă  şi  cât  e  de  nobilă.  Fiecare  se gândea:  „Hei, dac-aş fi vrut, să vezi ce petrecere ar fi fost!”

Bucătăreasa  a  luat  chibriturile  şi  a  făcut  focul. Cum s-au mai aprins toate şi cum au mai ars! Şi se gândeau:

„Acuma poate oricine să vadă că noi suntem mai de preţ  decât  toate  celelalte.  Uite  cum  strălucim  şi  ce lumină dăm!”

Dar repede-repede au ars şi n-a mai rămas nimic din ele.

― Frumoasă poveste ― a spus sultana. Parcă aş fi fost şi eu în bucătărie cu chibriturile. Da, acuma poţi s-o iei pe fiica noastră de soţie.

― Da, da! ― a spus sultanul ― luni te-nsori cu fiica noastră. Îl tutuiau acum, fiindcă curând avea să facă parte din familie.

Cu o zi înainte de nuntă, seara, a fost iluminaţie în tot oraşul. S-au împărţit pesmeţi şi covrigi şi copiii pe stradă şuierau din degete şi era minunat de frumos.

„Trebuie să fac şi eu ceva” ― s-a gândit feciorul de negustor şi a cumpărat rachete, pocnitori şi artificii, lea pus cu el în cufăr şi şi-a luat zborul.

Era o zarvă cumplită!

Toţi  turcii  ţopăiau  şi  jucau  de  le  săreau  papucii până peste cap; asemenea minunăţie cum era cufărul zburător nu mai văzuseră niciodată. Acuma vedeau şi ei că într-adevăr dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.

Feciorul de negustor s-a întors cu cufărul în pădure şi pe urmă ce şi-a spus el: „Hai să mă duc prin oraş, să văd ce spune lumea”. Nu-i de mirare deloc că era curios să afle.

Câte  şi  mai  câte  nu  spuneau  oamenii!  Fiecare văzuse în felul lui, dar tuturor li se păruse frumos ce văzuseră.

― Am văzut pe dumnezeul turcilor  ― zicea unul  ― ochii  îi  străluceau  ca  nişte  stele  şi  barba  lui  e  ca  o spumă.

― Zbura îmbrăcat cu o mantie de foc ― zicea altul. Şi  pe  pulpanele  mantiei  şedeau  îngeri.  Minunate lucruri mai spuneau oamenii şi a doua zi avea să fie nunta.

Feciorul de negustor s-a dus iar în pădure, ca să se bage în cufăr, dar când a ajuns în pădure, ia cufărul de unde nu-i! Cufărul arsese tot. Se aprinsese de la nişte artificii şi nu mai rămăsese din el decât scrum. Acum feciorul de negustor nu mai putea să zboare şi nu se mai putea duce la fata sultanului.

Ea  l-a  aşteptat  pe  acoperiş  toată  ziua.  L-o  mai  fi aşteptând şi acuma, dar el cutreieră lumea şi spune poveşti; poveştile lui însă nu mai sunt aşa de frumoase ca  aceea  cu  chibriturile  pe  care  a  spus-o  când  era dumnezeul turcilor.

SFÂRŞIT




Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.



Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Cand eram elev, candva , aveam lecturi obligatorii de la scoala. La vederea listei de lecturi aparea o stare de respingere, preferam cartile recomandate de prieteni sau rude. Dar luand pe rand cartile la citit, foarte multe mi-au placut atat de mult ca reusisem sa memorez pasaje sau versuri pe care si azi, dupa trecere timpului (cca. 50 de ani), le pot cita cu usurinta. Asa ca nu evitati cartile, veti avea surprize placute.