Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  


Din trecutul nostru

Mircea cel Mare  (1386–1418)

de Alexandru Vlahuţă

mircea

 

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. Cine să li se împotrivească? Popoarele din răsăritul Europei trăiesc într-o veşnică dezbinare, şi nici acum, când văd apropierea acestui cumplit vrăjmaş al tuturor creştinilor, nu contenesc de a se sfâşia între ele.

Pe vremea asta de groază şi de pieire vine marele Mircea la cârma ţării Româneşti. Grija lui cea dintâi e să-şi facă oaste puternică: el strânge sub steag toată tinereţea şi voinicia ţării, şi însuşi caută de-o învaţă ş-o întocmeşte, ca s-o aibă gata la toată nevoia. Vede vijelia cum se apropie şi ştie ce cumplită mânie s- ascunde în huietul şi-n întunecimea aceea. Iar de vrăjmaşul ce vine, gospodărie întinsă şi pământ mult are de apărat, căci el e:

Mare voievod şi domn singur stăpânitor a toată Ţara Ungro-Vlahiei şi al părţilor transalpine, încă şi al părţilor tătăreşti şi al Amlaşului şi Făgăraşului herţog, şi al Banatului Severinului domn, şi al amânduror malurilor Dunării până la Marea cea mare, şi al cetăţii Dârstorului stăpânitor“.

Acesta e titlul ce împodobeşte în izvoadele vremii numele voievodului Mircea.

Valurile puterii musulmane au ajuns până în hotarul moşiei lui. Din împărăţia Bizantinului n-a mai rămas decât capitala —temniţa întărită a celor din urmă împăraţi creştini ai Răsăritului. Serbia şi Bulgaria sunt cotropite. Toate străjile Europei până la Mircea sunt abătute. Singur el mai stă în picioare, cu sabia în mână.

În anul 1389 Sultanul Murat, care, biruitor, îşi strămutase capitala de la Brusa la Adrianipol, pleacă în Asia ca să potolească o răscoală. În lipsa lui creştinii îngenuncheaţi încearcă să-şi recapete neatârnarea. Mircea vine şi el cu oaste în ajutorul lor. Dar Murat află, se întoarce din cale, şi în ziua de 15 iulie se dă acea sângeroasă bătălie din câmpul Mierlei (Cosova) în care avea să se hotărască soarta peninsulei Balcanice. Chiar în zorii acelei zile de groază, în freamătul pregătirilor, Murat e ucis în cortul lui de sârbul Miloş Obilici, pe care turcii, furioşi, îl rup în bucăţi.

Batalia de la Kosovo

Baiazid, fiul şi urmaşul lui Murat, se aşează în fruntea oştii, şi lupta reîncepe numaidecât, crâncenă, înverşunată luptă, care, tocmai în ceasul cel din urmă al zilei, aruncă biruinţa de partea musulmanilor. Mulţi creştini aleşi pier în cumpăna aceea. Însuşi bătrânul Lazăr, viteazul ţar al Serbiei care înainta în vălmăşag orbeşte, tăindu-şi cu palosul drum spre moarte, cade-n mâinile turcilor care-l târăsc, batjocorindu-l, până la leşul lui Murat, unde îl îngenunche şi-i taie capul.

În înfrângerea asta creştinii din peninsula Balcanică văd stinsă cea din urmă nădejde de mântuire. Serbii şi bulgarii, supuşi, încătuşaţi, nu se mai pot mişca.

Rămâne Mircea în faţa lui Baiazid. — Cumintele domn înţelege că singur nu se va putea măsura cu cea mai mare şi mai îngrozitoare putere a vremii aceleia. Deci, îndată ce se întoarce în ţară trimite doi boieri la Curtea Poloniei. Aceştia, trecând prin Suceava, iau ş-un sol din partea lui Petru Muşat, domnul Moldovei şi, prin glasul lor, se aşează cea dintâi înţelegere a lui Mirca cu Vladislav Iagello, craiul Poloniei. Iar sâmburele acestei înţelegeri e să-şi dea unul altuia mâna de ajutor împotriva ungurilor, duşmanii amândurora.

În anul următor, soli de-o parte şi de alta întăresc la Suceava această legătură, lămurind între altele, că regele Poloniei să nu fie volnic a porni războiul ungurilor până a nu vesti mai întâi pe Mircea, şi că dacă Mircea a încheia pace cu regele Ungariei, îngrădind în ea şi pe craiul Poloniei, acesta să o primească de bună.

Vladislav Iagello, craiul al Poloniei

Mircea pregătind astfel calea către o înţelegere mai largă a neamurilor creştine împotriva turcilor.

„Pentru socotelile dintre noi, zicea el, vom avea destulă vreme să ne răfuim; acum însă trebuie să ne strângem laolaltă, ca nu cumva marele duşman a Crucii să-şi afle cheia unei biruinţi uşoare în însăşi dezbinarea noastră“.

Baiazid

În anul 1394, Baiazad, nemaiavând nimic de temut îndărătul lui, păşeşte spre ţara lui Mircea. Semnalul îl dau cetele jefuitorilor, care spulberă şi cenuşa din vatră pe unde trec.

Dar Mircea nu se lasă înfricoşat de vestitorii aceştia ai marelui vifor, ci repede trece Dunărea şi dă şi el un iuruş prin oraşele turceşti, de unde se întoarce în ţară încărcat de prăzi şi de captivi.

Şi iată că şi Baiazid cu greimea lui, îl calcă din urmă. Îl trage Mircea tot mai înlăuntrul ţării, amăgindu-I mărginile cu hărţuieli uşoare până ce-l potriveşte în nişte locuri mlăştinoase şi viclene în preajma Craiovei. Acolo, sub poalele pădurii de la Rovine, în dimineaţa zilei de 10 octombrie s-a pornit în strigăte de buciume bătălia aceea grozavă, în care astfel ştiuse iscusitul voievod să-şi rânduiască cetele de arcaşi, încât oastea lui Baiazid Fulgerul ori încotro se întorcea primea în faţă ploaia de săgeţi, ce tot mai înteţit curgeau, şi nu se ştia de unde izvorăsc.

Rovine

Uluiţi de spaimă şi de vălmăşag, turcii, zorind să iasă mai iute în limpeziş, se striveau, se ucideau între ei, lovind orbeşte, să-şi facă loc, să-şi taie drumul de fugă. De lupta asta scrie, în cronica lui, călugărul Moxa:

De   aici se ridică Baiazid cu turcii asupra românilor. Deci se lovi cu Mircea voievodul şi fu război mare, că se întunecă de nu se vedea văzduhul de mulţimea săgeţilor. Şi multă oaste pierdu Baiazid, şi paşii pieriră cu toţii. — Atunci pieri Constantin Draguşevici şi Marco Krajevici. Se vărsă sânge mult de erau văile înroşite. Deci se sperie Baiazid şi fugi de trecu Dunărea şi puse iscoditori pe la toate vadurile“.

 

"Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,

Iar la poala lui cea verde, mii de capete pletoase,

Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă.

Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn,

Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,

Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,

Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt.

Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,

Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni

Vâjiind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie,

Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.

În zadar strigă-mpăratul ca şi leul în turbare,

Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;

În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,

Căci cuprinsa-i de pieire şi în faţă şi în coaste,

Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie:

Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,

În genunchi cădeau pedestrii, colo caii se răstoarnă,

Cad săgeţile în valuri care şuieră, se toarnă,

Şi lovind în faţă, -n spate, ca şi crivăţul şi gerul,

Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul,

Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,

Care vine, vine, vine calcă totul în picioare.

Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,

Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi,

Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,

Şi, gonind biruitoare, tot veneau a ţării steaguri

Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată.

Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată,

Acea grindin’ oţelită înspre Dunăre o mână,

Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română."

Eminescu

 

Se aşteptă, se vede, la o năvălire din partea românilor.

Lucrul însă nu era cu putinţă. Mircea pierduse şi el oaste multă şi n-avea de unde să şi-o împrospăteze numaidecât; apoi ştia el bine că de aci încolo au a-l înteţi valurile cele mari.

Încărcat de glorie şi de griji, se retrase la Argeş. Cum ar fi mai schimbat el cununa acelei biruinţi pe-o rămurică de măslin! Dar pacea de care-avea atâta nevoie n-o găsea nici între ai lui.

O parte din boierii argeşeni erau nemulţumiţi că strămutase scaunul domnesc la Târgovişte şi când Mircea trecu în Ardeal pentru a pune la cale apărarea cea de temei a ţării, în lipsă-i, Vlad, unul dintre fiii lui chiar, cu sprijinul nemulţumiţilor acelora, ia ţara în stăpânire, şi face fapte de domn nemernic: linguşeşete pe craiul Poloniei, şi se-nchină sultanului, târând cu el în această umilinţă mândria ţării cea cu atâta jertfă păzită până atunci.

Sub această nenoricită domnie de furat, turcii pustiesc în toată voia pământul ce aburea încă de sângele lor, se fac stăpâni pe Nicopolea cea mică — (Turnu-Măgurele) şi înscriu pentru întâia oară în cartea măririi lor „peşcheşul“ ţării Româneşti — un dar de trei mii de galbeni pe an.

Ce face în vremea asta domnul cel adevărat? La biruinţa dobândită cu sabia adauga o tot aşa de însemnată biruinţă politică, datorită înţelepciunii lui:

El face pe regele ungurilor să înţeleagă în sfârşit că înaintea puhoiului musulman, românii sunt un stăvilar ce, pentru binele creştinătăţii, trebuie întărit iar nu surpat.

Şi-n ziua de 7 martie 1395 Mircea încheie cu Sigismund la Braşov următoarea învoială:

De câte ori va merge regele însuşi să se bată cu turcii, să meargă şi Mircea; iar când regele va trimite numai oastea, tot numai oastea s-o trimită şi Mircea, şi la trecerea gloatelor ungureşti prin ţara Românească, să li se dea cele pentru îndestulare, însă cu plată.

Şi iată că şi pleacă domnii amândoi cu oaste împotriva turcilor. Ei se lasă de vale până la vărsarea Oltului în Dunăre. Aici împresurând cetatea Nicopolea cea mică o smulg din mâinile musulmanilor. Pământul ţării se curăţă de duşmani şi sceptrul domniei intră iar în mâna cea vrednică a lui Mircea.

Dar Sigismund e nevoit să se întoarcă, chemat grabnic de boala soţiei sale Maria, care, fiică a regelui Ludovic cel Mare, îi adusese ca zestre tronul Ungariei. Pe drum în dreptul Posadei, cum trecea pe valea îngustă a Prahovei, deodată se pomeneşte sub o grindină de săgeţi şi de bolovani: Vlad se răzbuna astfel de ceea ce, în judecata lui pătimaşă, i se înfăţişase ca o nedreptate.

Era pe la mijlocul iernii. Soţia lui Sigismund murise. Mircea dregea pe unde stricase Vlad. Frigul şi pacea lungilor nopţi păreau a mai fi aţipit învrăjbirile, când deodată un strigăt de groază răsună în toată lumea creştină:

Împăratul Bizanţului Manoil al II-lea, împresurat în mândra lui capitală, cere ajutorul Europei.

Şi vremea cruciatelor se reîntoarce. O suflare de tinereţe, un dor de vitejie şi de jertfă înflăcărează iarăşi inimile creştinilor. Şi iată că de pretutindeni, din Italia, din Franţa, din Germania, din depărtata Anglie, mii şi mii de cavaleri, în zale strălucitoare, pornesc spre sfânta capitală a Răsăritului.

La Buda se întâlnesc cu toţii şi, pe la sfârşitul lui august, sub povaţa regelui Sigismund, ajung la hotarul Olteniei, unde-I întâmpină voievodul Mircea cu oastea lui pregătită.

Trec Dunărea, cu uşurinţă, iau Vidinul, apoi Rahova, şi-n ziua de 12 septembrie, 70.000 de creştini roiesc sub zidurile Nicopolii. Cetatea asta însă e bine apărată şi toate silinţele lor de-a o supune rămân zadarnice, iar peste două săptămâni se pomenesc cu vestea că Baiazid, aflând de sosirea lor, iute şi-a ridicat oastea din faţa Constantinopolului şi vine să le-aţie calea.

Asediu Nicopole

Şi-n adevăr, în dimineaţa zilei de 28 septembrie (1396) Baiazid e lângă Nicopol gata de luptă. În tabăra creştină e fierbere mare: Sigismund şi toţi cei care cunosc felul de luptă al turcilor sunt de părere ca întâiul atac să-l dea Mircea cu arcaşii lui încercaţi. — Dacă sfatul acesta ar fi fost ascultat, poate că alta ar fi fost soarta vremurilor următoare. Dar deşertăciunea omenească se amestecă adesea în jocul celor mai inseminate şi mai hotărâtoare întâmplări.

Mândrii cavaleri francezi, siguri de izbândă, ţin morţiş, o, în adevăr morţiş! să li se lese lor întreagă, cinstea celui dintâi pas spre biruinţă. Şi nerăbdători, cum zăresc înaintea lor o ceată de călăreţi turci, se repăd nebuneşte, se amăgesc de fuga vicleană a duşmanului, şi, înfierbântaţi de-acea beţie a mulţimii care împiedică pe cei mai cuminţi oameni să mai judece, după ce sparg întâile rânduri, descalecă de pe cai şi, cu săbiile în mână, dau busna în gloatele turceşti.

Baiazid, care-i pândeşte ca un vânător, trage deodată zid de spahii în jurul lor — se face o învălmăşeală cumplită, bravii francezi cad stropşiţi de mulţime, doborâţi de lovituri ce curg înteţite din toate părţile.

Nu mai e luptă, căci ei, bieţii, nu se mai pot apăra — e o crudă, o înfiorătoare jertfă de oameni.

În deşert Sigismund mai umblă să însufleţească oastea aproape biruită de spaimă, în deşert inimosul Mircea în fruntea aripei drepte cearcă să ţie în loc duiumul năvălitor al spahiilor, — de partea cealaltă croaţii părăsesc lupta; moartea şi spaima fac goluri mari în rândurile creştine, orice împotrivire e zadarnică şi fuga, fuga cea oarbă şi înfricoşată rămâne singura mântuire a biruiţilor.

Pe mulţi îi scapă Mircea trecându-i la noi. Pe Sigismund îl smulge din faţa morţii Comitele de Zollern, unul din marii întemeietori ai casei de Hohenzollern.

În ziua aceea au pierit numai în luptă 20.000 de creştini; numărul celor care, în năpustirea fugii, se vor fi înecat în Dunăre, nu se mai ştie. Dar şi turcii au căzut mulţi. A doua zi Baiazid, văzând câtă oaste a pierdut, de mânie puse pe gealaţi să taie dinaintea lui pe cei trei mii de creştini prinşi în război.

Mircea ştie bine ce urmări va avea pentru el înfrângerea aceasta. Deci, cum se întoarce-n ţară, întăreşte străjile pe la vaduri, trimite pe femei şi pe copii în adăposturile munţilor, iar el se găteşte de luptă.

Şi iată că şi vine Baiazid Fulgerul cu oaste multă să-l răpuie. Dar şi de data asta Mircea îl atrage pe valea Ialomiţei, în nişte locuri prietene celor puţini, şi lupta se petrece întocmai ca la Rovine. De bătălia asta vorbeşte cronica anonimă a Ţării Româneşti când zice:

„Mircea-Vodă Bătrânul a avut mare război cu Baiazid-Bei de la Nicopoli. Făcutu-s-au acest război pe apa Ialomiţei, biruit-au Mircea-Vodă pe turci, şi fără număr au pierit, trecând Baiazid-Bei Dunărea fără vad“.

Cu câtă durere se plânge unul din povestitorii noştri de mai încoace că românii n-au stat să însemne la vreme luptele şi biruinţele lor!

„Şi multe lucruri vrednice de auzit, încheie Constantin Căpitanul, înşirând isprăvile lui Mircea, dar ai noştri nimic n-au scris fără numai ce aflăm de la străini“.

La 1400 Mircea se repede în Moldova, în biata Moldovă ce se zbătea în mrejele Poloniei, prinde pe nevrednicul Iuga, şi aşează domn în locul lui, pentru mântuirea ţării pe Alexandru cel Bun.

Ca toţi marii noştri voievozi, Mircea îşi întinde vederea şi grija dincolo de hotarele ţării lui, şi dincolo de hotarele vremii lui. Astfel îl vedem mereu cu privirea aţintită la mişcările vecinilor săi, şi mai ales la cele ce se petrec în Răsărit.  Poate că nimeni n-a înţeles ca Mircea cât de mare-i primejdia care vine de-acolo, şi nimeni n-a stat mai neadormit în faţa ei.

Trufaşul Baiazid se pregătea să s-arunce asupra Europei apusene, când viforul năvălirii mongole îl cheamă în Asia. Acolo, la Angora, biruit în bătălia de la 12 iulie 1402, cade în mâinile lui Timur, hanul tătarilor, care-l duce, ca pe-o fiară, închis într-o colivie de fier, să-l arate cât e de mic şi de slab celor ce credeau că Baiazid Ilderim e mai presus de orice putere omenească.

Rămân de la ei trei feciori în vaza istoriei: Suleiman ia partea de împărăţie din Europa, Mohamed pe cea din Asia; al treilea fiu Muza, prins odată cu tatăl său, scapă peste un an, la moartea acestuia.

Suleiman se-nchină lui Timur, pe Manoil al Bizanţului îl iartă de bir, iar de unguri nu se teme, căci îi ştie slăbiţi pentru certurile din jurul tronului. Singur Mircea îl nelinişteşte şi cu el face pace.

 „În urmă, zice cronicarul bizantin, ei au încheiat un pact prin care Mircea a promis să dea tribut şi au tocmit pace.Şi el, Mircea, a primit multă ţară în partea Bulgariei şi Serbiei“.

Cavaleria turca

Dar în toamna anului 1404, iscându-se în Asia război între Suleiman şi Mohamed, se scoală şi Muza, cel rămas pe dinafară, şi viind la Mircea, ca la un domn puternic ce era, îl roagă să-l ajute a lua împărăţia lui Suleiman. Mircea îi dă oaste sub povaţa nepotului său Dan. Serbii se dau şi ei de partea lui Muza.

Aproape de Constantinopol însă domnul serbilor îl părăseşte şi trece cu oastea la turci. Muza e învins. El se întoarce la Mircea, singurul lui sprijin şi prieten credincios, şi-n anul 1410 se ridică iar, cu oaste nouă. De data asta Suleiman e biruit, prins şi ucis.

Muza îşi vede, în sfârşit, visul cu ochii; dar întocmai ca un vis trece toată mărirea aceasta, prin sânge dobândită. În anul 1413 vine Mohamed din Asia, şi ajutat de bizantini, ucide pe Muza, se aşează la Adrianopol şi pune temei trainic puterii musulmane în Europa.

Mircea îşi vede ţara prădată şi, ne mai avându-şi oastea întreagă, e silit să reînnoiască legăturile din trecut. Ce n-ar da el să poată rupe aceste legături! Ajută cu oaste până şi pe Mustafa, un zvânturat ce se dă de fiu al lui Baiazid şi cearcă să smulgă puterea din mâinile lui Mohamed; dar şi acesta e prins şi ucis.



Şi iarăşi vin turcii şi pradă ţara, luând în robie, după cum spune un cronicar turc, „feciori mândri ca soarele şi fete drăgălaşe ca trandafirii“.

Aceasta e cea din urmă durere a bătrânului voievod, pe care un cronicar turc din vremile acelea, un duşman deci al neamului nostru, îl numeşte „principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager“.

Marele Mircea închide ochii pe la începutul anului 1418 şi e îngropat la Cozia, în frumoasa lui mănăstire de pe Olt.

După o strălucită domnie de 32 ani, el lasă o ţară destul de puternică, pentru a nu se prăbuşi sub urgia valurilor ce de-aci înainte au a se năpusti asupra-i.

Manastirea Cozia

Pe banii (monedele) ce s-au bătut sub el, şi care sunt cei dintâi bani româneşti cu chipul domnului nostru, Mircea e înfăţişat în picioare, cu barbă şi cu plete, hlamidă pe umăr, spadă în mâna dreaptă, iar în cea stângă globul cu crucea.

Ducat de argint din vremra lui Mircea cel Batran



Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)
de Mihai Eminescu

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !