Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

Capitan
la cincisprezece ani

de Jules Verne

I.Bricul-goeleta Pilgrim



Partea I

Capitole:

Partea II

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich.

Nava aceasta, de patru sute de tone, armată special la San Francisco pentru marile vînători de balene din Mările Sudului, aparţinea lui James W. Weldon, un armator californian bogat, care de mai mulţi ani încredinţase căpitanului Huli comanda vasului. Pilgrim era una dintre cele mai mici, dar şi din cele mai bune nave din flotila pe care James W. Weldon o trimitea la pescuit în fiecare sezon, atît dincolo de strîmtoarea Behring, pînă în mările nordice, cît şi prin apele Tasma- niei sau ale Capului Horn, pînă în Oceanul Antarctic. Pilgrim naviga minunat. Greementul era foarte uşor de manevrat, aşa că nava putea să se aventureze cu un echipaj redus pînă în apropierea banchizelor de nepătruns din emisfera de sud.

pag.1

Căpitanul Huli ştia — vorba mari­narilor — «să se descurce» în mijlocul gheţarilor, care în timpul verii rătăcesc mînaţi de valuri pînă prin dreptul Noii Zeelande sau al Capu­lui Bunei Speranţe, la o latitudine cu mult mai mică decît cea pe care o ating în mările nordice ale globului. E drept însă că e vorba doar de nişte gheţari mici, măcinaţi din cauza deselor ciocniri dintre ei, roşi de apele calde şi care se topesc mai toţi în Pacific sau în Atlantic.

Căpitanul Huli, marinar cu experienţă şi unul dintre cei mai dibaci vînători cu harponul din toată flotila, avea sub comanda sa un echipaj compus din cinci marinari şi un elev-marinar. Erau puţini pentru o vînătoare de balene, care cere un personal destul de numeros. E nevoie de oameni atît pentru manevrarea bărcilor de atac, cît şi pentru hăcuirea animalelor prinse.

pag.2

Dar, urmînd pilda altor armatori, James W. Weldon socotea că este mai economic să îmbarce la San Francisco numai atîţia marinari cîţi erau necesari pentru manevrarea corăbiei, în Noua Zeelandă se găseau destui vînători cu harponul, marinari de toate naţionalităţile, dezertori sau nu, care căutau de lucru pe timpul sezonului şi se pricepeau destul de bine în meseria de pescar. După ce trecea vremea pescuitului, oamenii aceştia erau plătiţi şi apoi debarcaţi pe ţărm, unde aşteptau să vină anul următor ca să fie din nou angajaţi pe vasele de pescuit balene. Era mai bine, aşadar, să foloseşti marinari neangajaţi permanent, profitul de pe urma muncii lor fiind mai mare.

Tot astfel se petrecuseră lucrurile şi la bordul vasului Pilgrim.

Bricul-goeletă terminase pescuitul din acest sezon în regiunea Cercului polar antarctic, dar nu-şi completase încărcătura de butoaie cu untură de balenă şi cea de fanoane.

pag.3

încă de pe vremea aceea, pescuitul de balene ajunsese un lucru greu. Cetaceele, vînate fără măsură, deveneau din ce în ce mai rare. Balena propriu-zisă, numită «nord-caper» în Oceanul îngheţat de Nord şi «sulpher-boltone» în Oceanul îngheţat de Sud, era pe cale de dispariţie. Pescarii fuseseră siliţi să se repeadă asupra balenelor din specia «jubart» — un mamifer uriaş, ale cărui atacuri erau destul de primejdioase.

Aşa făcuse şi căpitanul Huli în cursul acestei campanii de pescuit; avea de gînd însă ca în viitoarea călătorie să înainteze mai departe spre Pol, chiar dacă ar fi trebuit să pătrundă pînă în preajma insulelor Clarie şi Ad61ie, insule descoperite, fără îndoială, de ilustrul coman­dant al corăbiilor Astrolabe şi Zelee, francezul Dumont d'Urville, deşi americanul Wilkes contestase acest lucru.

pag.4

Pe scurt, sezonul nu fusese deloc prielnic pentru Pilgrim. Cam pe la începutul lunii ianuarie, adică spre mijlocul verii australe, căpitanul Huli fusese silit să părăsească locurile de vînătoare, deşi încă nu era timpul de înapoiere pentru baleniere. Cei din echipajul auxiliar — o adunătură de puşlamale — începuseră «să-i caute nod în papură», încît se gîndi să se descotorosească de ei cît mai degrabă.

Aşadar, Pilgrim se îndreptă spre nord-vest, către Noua Zeelandă, care putu fi zărită la orizont în ziua de 15 ianuarie. Sosi la Waitemata, portul oraşului Auckland, situat în fundul golfului Chouraki, pe coasta de răsărit a insulei nordice, şi debarcă pescarii angajaţi pentru sezon.

Echipajul nu era mulţumit. Din încărcătura corăbiei lipseau cel puţin două sute de butoaie cu grăsime de balenă.

pag.5

Niciodată nu avuse­seră o vînătoare atît de slabă. Din această călătorie, căpitanul Huli se înapoia dezamăgit, ca un vînător iscusit care pentru prima dată s-ar întoarce cu tolba goală... sau aproape goală. Era în joc mîndria lui şi nu putea să-i ierte pe acei oameni de nimic a căror nesupunere com­promisese rezultatele vînătorii.

în zadar încercă să mai recruteze la Auckland un alt echipaj de vînătoare. Toţi marinarii fără angajament permanent se îmbarcaseră pe celelalte baleniere. Aşadar, se văzu silit să renunţe la gîndul de a completa încărcătura lui Pilgrim. Se pregătea tocmai să părăsească definitiv Auckland-ul, cînd i se făcu pe neaşteptate o cerere de a lua pe cineva la bord, cerere pe care nu o putea refuza.

Doamna Weldon, soţia armatorului corăbiei Pilgrim, se afla atunci în Auckland,

pag.6

însoţită de fiul ei Jack, în vîrstă de cinci ani, şi de o rudă căreia i se spunea «vărul Benedict». James W. Weldon, pe care afaceri­le îl obligau uneori să viziteze Noua Zeelandă, îi adusese acolo pe toţi trei, cu gîndul ca tot el să-i ducă înapoi la San Francisco.

Dar tocmai cînd întreaga familie era gata de plecare, micul Jack se îmbolnăvi destul de grav, şi tatăl său, chemat într-altă parte de o afacere urgentă, trebui să părăsească Auckland-ul, lăsîndu-şi aici soţia, fiul şi pe vărul Benedict. Trecuseră de atunci trei luni — timp lung de despărţire, pe care doamna Weldon îl suportase cu greu. între timp, copilul se făcuse bine, aşa că ar fi putut pleca imediat, cînd i se aduse la cunoştinţă sosirea navei Pilgrim.

Pentru a se înapoia la San Francisco, doamna Weldon ar fi trebuit,

pag.7

pe vremea aceea, să se ducă mai întîi în Australia, unde să aştepte plecarea unuia din vasele companiei transoceanice «Golden-Age» care făceau drumul de la Melbourne la istmul Panama, trecînd prin Papeiti. Pe urmă, odată ajunşi la Panama, urmau să aştepte plecarea vaporului american care făcea regulat cursa între istm şi California. O asemenea călătorie însemna, deci, înlîrzieri şi transbordări, care sînt întotdeauna neplăcute pentru o femeie şi un copil. Tocmai atunci sosi şi Pilgrim la Auckland. Fără a şovăi o clipă, doamna Weldon îl rugă pe căpitanul Huli s-o ia la bord împreună cu fiul ei, vărul Benedict şi Nan, o negresă bătrînă care o servea din copilărie, pentru a-i duce înapoi la San Francisco. O călătorie de trei mii de leghe marine, adică peste şaisprezece mii de kilometri pe un vas cu pînze!

pag.8

Dar cora­bia căpitanului Huli era aşa de bine îngrijită şi timpul se menţinea încă atît de frumos de ambele părţi ale Ecuatorului! Căpitanul Huli acceptă cererea doamnei Weldon şi puse de îndată cabina sa la dis­poziţia pasagerei. Dorea ca în tot timpul călătoriei, care putea să dureze între patruzeci şi cincizeci de zile, soţia armatorului să se simtă cît mai bine cu putinţă la bordul balenierei.

Călătorind în asemenea condiţii, desigur că doamna Weldon se bucura de o mulţime de avantaje. Singurul dezavantaj era că această călătorie avea să dureze mai mult din pricină că Pilgrim urma să facă un ocol, spre a ajunge mai întîi la Valparaiso, în Chile, unde trebuia să-şi descarce marfa. După aceea, nu-i mai rămînea decît să urce de-a lungul coastei americane, mînat de vînturile dinspre continent,

pag.10

care fac atît de plăcută clima acestor meleaguri.
Dealtfel, doamna Weldon era o femeie curajoasă, pe care marea nu o înspăimînta. Avea treizeci de ani, era sănătoasă şi, deoarece înfruntase cu soţul ei oboselile multor drumuri pe mare, se obişnuise cu călătoriile lungi; poate că şi din această pricină nu se temea să se îmbarce pe o corabie de mic tonaj. Pe căpitanul Huli îl ştia ca pe un marinar foarte bun, în care James W. Weldon avea toată încrederea. Pilgrim era un vas solid, care naviga bine şi era preţuit în flotila bale- nierelor americane. Şi cum doamnei Weldon i se prezentase această fericită ocazie, ea n-o lăsă să-i scape.

De bună seamă, vărul Benedict urma s-o însoţească.

Vărul acesta era un om cumsecade, în vîrstă cam de cincizeci de ani.

pag.11

Dar cu toţi cei cincizeci de ani ai săi, n-ar fi fost prudent să-1 laşi de capul lui. Mai curînd lung decît înalt, mai curînd subţire decît slab, cu chipul osos, cu craniul enorm şi acoperit de o claie de păr, recunoşteai imediat în făptura lui deşirată pe unul din acei res­pectabili savanţi cu ochelari de aur, fiinţe inofensive şi bune, sortite să rămînă toată viaţa copii mari şi să sfîrşească la adînci bătrîneţe asemenea unor oameni care ar rămîne prunci, deşi ar împlini o sută de ani.

«Vărul Benedict», cum îi spuneau toţi, chiar şi cei ce nu erau rudă cu el, era într-adevăr unul dintre acei oameni care par să fie veri primari cu toată lumea. Stînjenit mereu de lungimea braţelor şi a picioarelor,

pag.12

vărul Benedict n-ar fi fost în stare să se descurce singur nici măcar în împrejurările cele mai obişnuite ale vieţii. E drept că, prin felul lui de a fi, nu supăra pe nimeni cu nimic, ci cel mult îi încurca şi pe alţii aşa cum se încurca şi pe el. Deloc mofturos, obişnuindu-se cu orice situaţie, uitînd chiar să mănînce sau să bea dacă nu i se da de mîncat şi de băut, nebăgînd de seamă dacă era frig sau cald, vărul Benedict părea să facă parte mai curînd din regnul vegetal decît din regnul animal. închipuiţi-vă un copac absolut ne­folositor, f^ră fructe şi aproape fără frunze, nefiind în stare nici să hrănească, nici să adăpostească pe cineva, dar care ar avea totuşi o inimă bună. Aşa era vărul Benedict. Ar fi făcut de bunăvoie multe servicii oamenilor, dacă — aşa cum vine vorba — ar fi fost în stare să le facă.

pag.13

în sfîrşit, era iubit tocmai pentru slăbiciunile lui. Doamna Weldon îl privea ca pe copilul ei, ca pe un frate mai mare al micului ei Jack.

Trebuie însă adăugat că, în ciuda tuturor aparenţelor, vărul Bene­dict nu era nici trîndav, nici lipsit de ocupaţie. Dimpotrivă, era un om muncitor. Ştiinţele naturii, singura lui pasiune, îl absorbeau cu totul.

A spune însă «ştiinţele naturii» ar însemna să mergem cam departe...

Se ştie ca ramurile din care se compune această ştiinţă sînt: zoo­logia, botanica, mineralogia şi geologia. Dar vărul Benedict nu era cîtuşi de puţin nici botanist, nici mineralog, nici geolog.

Atunci era oare un zoolog în toata puterea cuvîntului, un fel de Cuvier al Lumii Noi,

pag.14

care descompune animalul prin analiză sau îl reconstituie prin sinteză, unul dintre acei adînci cunoscători ai celor patru tipuri în care ştiinţa modernă înglobează pe oricare din animale, şi anume vertebrate, moluşte, articulate sau radiate? Oare naivul, dar studiosul nostru savant îşi concentrase atenţia asupra diverselor clase, cercetase el oare ordinele, familiile, subfamiliile, genurile, speciile şi varietăţile care caracterizează aceste patru divi­ziuni ?

Nu. Se dedicase oare vărul Benedict studiului vertebratelor, adică mamifere, păsări, reptile şi peşti? Nicidecum. 

Preferase oare să se ocupe de moluşte, de la cefalopode pînă la briozoare, cu atîta migală şi competenţă încît ştiinţa malacologiei să nu mai aibă nici un secret pentru el? Nici pomeneală de aşa ceva!

pag.15

Atunci, oare radiatele, adică echinodermele, acalefele, polipii, entozoarele, spongierii şi infuzorii erau de vină că arsese atîta vreme uleiul din lampă, în lungile sale ore de studiu?

Trebuie să mărturisim că nici radiatele nu-1 interesau.

Şi cum nu mai rămîne de citat din zoologie decît diviziunea articula­telor, este de la sine înţeles că unica pasiune a vărului Benedict era îndreptată asupra acestei diviziuni.

Asta-i situaţia; dar tot mai trebuie precizat ceva. Increngătura articulatelor numără şase clase: insectele, miria­podele, arahnidele, crustaceele, chilopodele şi anelidele.

Dar vărul Benedict n-ar fi ştiut să deosebească, ştiinţificeşte vor­bind, o rimă de o lipitoare, un păianjen de casă de un scorpion, o crevetă de un rac sau o scolopendră de o urechelniţă.

pag.18

Dar ce era, atunci, vărul Benedict? Un simplu entomolog, şi atîta tot.

O să se spună însă, desigur, că, în înţelesul etimologic al cuvîntului, entomologia este partea ştiinţelor naturii care se ocupă de toate articulatele. E adevărat, în general, dar se obişnuieşte să se dea acestui cuvînt un sens mult mai restrîns. El nu se aplică decît studiului insectelor, adică al «tuturor vietăţilor al căror corp compus din inele aşezate cap la cap formează trei segmente distincte, vietăţi care au trei perechi de picioare, din care cauză au fost numite hexa- pode».

Prin urmare, deoarece vărul Benedict se mărginise doar la studiul articulatelor din această clasă, el nu era decît un simplu entomolog.

pag.17

Dar să nu ne înşelăm! In clasa aceasta a insectelor există nu mai puţin de zece ordine: ortopterele (lăcuste, greieri), neuropterele (leii-furnicilor, libelule), himenopterele (albine, viespi, furnici), lepi­dopterele (fluturi), coleopterele (cărăbuşi, licurici), hemipterele (pă­duchi de flori, purici), dipterele (ţînţari, muşte), rhipipterele (stilopi), paraziţii (acarieni) şi tisanurele (peştişorul-de-argint, peştişorul-de- sobă). Dar cum în cadrul unora dintre aceste ordine, cum ar fi la coleoptere, de pildă, sînt cunoscute vreo treizeci de mii de specii, iar la diptere şaizeci de mii, subiecte de studiu erau destule şi trebuie să recunoaştem că ar fi ajuns pentru a răpi tot timpul unui om.

Aşadar, viaţa vărului Benedict era consacrată în întregime numai şi numai entomologiei.

pag.18

Ştiinţei acesteia îi închina fără excepţie toate orele, pînă şi pe cele de somn, pentru că şi în vis vedea numai şi numai hexapode. Nici nu s-ar fi putut număra acele cu gămălie înfipte în manşetele şi în gulerul hainei, în fundul pălăriei şi în şiretul cu care era tivită vesta! De cîte ori se întorcea din vreo preumblare ştiinţifică, preţioasa-i pălărie, mai ales, arăta ca un adevărat insectar, fiind plină atît pe dinăuntru, cît şi pe dinafară cu tot felul de insecte stră­punse cu ace.

Şi nu mai rămîne nimic de spus despre acest om ciudat, dacă se va arăta cinstit că tot din pasiune pentru entomologie îi însoţise pe domnul şi doamna Weldon în Noua Zeelandă. Acolo îşi îmbogăţise colecţia cu cîteva exemplare rare şi se înţelege cît era de nerăbdător să se întoarcă acasă,

pag.19

pentru a le clasa în vitrinele din biroul său de la San Francisco.

Cum doamna Weldon şi fiul ei se întorceau în America la bordul lui Pilgrim, era foarte firesc ca vărul Benedict să-i însoţească şi în această călătorie. Numai că nu pe dînsul trebuia să se bizuie doamna Weldon dacă s-ar fi găsit în vreo situaţie critică. Din fericire, nu era vorba decît de o călătorie destul de uşoară, pe timp de vară, la bordul unui vas al cărui căpitan merita toată încrederea.

In cele trei zile cît poposi Pilgrim la Waitemata, doamna Weldon îşi făcu în grabă pregătirile, căci nu voia să întîrzie plecarea bricului- goeletă. Indigenii care o serviseră în locuinţa sa din Auckland fură concediaţi, aşa că la 22 ianuarie doamna Weldon se îmbarcă pe Pilgrim, luînd cu ea numai pe micuţul Jack, pe vărul Benedict şi pe Nan, bătrîna negresă.

pag.20

Vărul Benedict ducea într-o cutie specială toată colecţia lui de insecte. în colecţie figurau, între altele, cîteva exemplare noi de sta- phylinide, un fel de coleoptere carnivore, cu ochii aşezaţi deasupra capului şi despre care se crezuse pînă atunci că s-ar găsi numai în Noua Caledonie. E drept că în Noua Zeelandă i se atrăsese atenţia asupra unui anumit păianjen veninos, numit «katipo» de către băştinaşii maori, a cărui muşcătură este adesea mortală. Dar păian­jenul nu face parte din ordinul propriu-zis al insectelor; el îşi are locul în cel al arahnidelor şi, ca atare, nu preţuia nimic în ochii văru­lui Benedict. Prin urmare, nu catadicsise să-i dea atenţie, aşa că mărgăritarul colecţiei sale rămînea o remarcabilă staphylinidă neo­zeelandeză. Bineînţeles că vărul Benedict plătise o sumă straşnică pentru a-şi asigura colecţia,

pag.21

care, dealtfel, i se părea mult mai preţioasă decît toată încărcătura de grăsime şi fanoane de balenă, depozitată în cala vasului. In timpul pregătirilor de plecare, doamna Weldon şi tovarăşii săi de călătorie veniră pe puntea bricului-goeletă. Căpitanul Huli se apropie de pasagera sa şi-i spuse:

- Aşadar, ne-am înţeles, doamnă Weldon: dacă vreţi să călăto­riţi pe Pilgrim, o faceţi pe răspunderea dumneavoastră.

- De ce-mi spui asta, domnule Huli? întrebă doamna Weldon.

 - Pentru că n-am primit nici un ordin de la soţul dumneavoastră în legătură cu această îmbarcare pe Pilgrim şi pentru că, în general, un bric-goeletă nu vă poate oferi garanţia unei călătorii bune, aşa cum ar fi cazul cu un pachebot special amenajat pentru transportul pasagerilor.

pag.22

 - Dacă soţul meu ar fi aici, răspunse doamna Weldon, crezi oare, domnule Huli, că ar pregeta o clipă să se îmbarce pe Pilgrim, împreună cu soţia şi copilul lui?

- Nu, doamnă Weldon, desigur că n-ar pregeta o clipă, cum dealtfel n-aş pregeta nici eu! La urma urmei, Pilgrim este o corabie straşnică, deşi n-a avut noroc în această campanie de pescuit. Sînt sigur de ea, în măsura în care poate fi sigur un marinar de corabia pe care o conduce de mai mulţi ani. V-am spus toate acestea, doamnă Weldon, numai pentru a mă pune la adăpost de răspunderea îmbar­cării dumneavoastră şi pentru a vă repeta că nu veţi avea aici con­fortul cu care sînteţi obişnuită.

pag.23

 - Deoarece nu e vorba decît despre confort, domnule Huli, lipsa acestuia nu mă poate opri, răspunse doamna Weldon. Nu sînt una din pasagerele acelea mofturoase, care se plîng tot timpul că-i cabina strimtă sau că-i masa proastă.

Apoi, după ce îl privi cîteva clipe pe micul Jack, pe care-l ţinea de mînă, doamna Weldon adăugă:

- Să plecăm, domnule Huli!

Ordinul de plecare fu dat imediat, pînzele fură ridicate şi Pilgrim manevră în aşa fel, încît să iasă din golf pe drumul cel mai scurt, îndreptîndu-se spre coasta americană. Dar, după trei zile de la plecare, bricul-goeletă, împiedicat de vînturi puternice dinspre est, fu obligat să pună murele velelor în babord, pentru a înainta totuşi.

pag.23

Din această pricină, la 2 februarie, Pilgrim se afla încă la o lati­tudine mult mai spre sud decît ar fi trebuit; căpitanul Huli părea că ar voi mai curînd să ocolească extremitatea de sud a continentului american pe la Capul Horn, decît să ajungă la coasta Noului Conti­nent pe drumul cel mai scurt.

Sfarsit capitol I



Partea I

Capitole:

Partea II

pag.24


Magazinul povestilor

Basme, softuri educationale, povesti, legende, mituri, poezii, carti audio, ce pot fi cumparate din librariile online. Povestile si basmele  sunt sub forma de carti sau sub format digital: pdf, epub, si altele pentru dispozitive electronice. Transportul este gratuit in functie de librarie si suma minima.

salveazaoinima.ro

Ciubotelele ogarului.mp3

poveste audio - gratuit

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult.

 

Povestea porcului

Gratuit asculta povestea audio.

Cică erau odată o babă şi un moşneag: moşneagul de-o sută de ani, şi baba de nouăzeci; şi amândoi bătrânii aceştia erau albi ca iarna şi posomorâţi ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii.

Cateva carti de citit!

Greuceanu

Gratuit asculta povestea audio.

A fost odată ca niciodată etc.
    A fost un împărat şi se numea împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că, în zilele lui, nişte zmei furaseră soarele şi luna de pe cer.

Vizita

Gratuit asculta schita in format audio.

M-am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastică.

Stejarul din Borzesti

Povestire istorică de Nicolae Gane, în format audio: de ascultat gratuit.

... Si ambele taberi, înarmate până-n dinţi cu puşti de soc, cu săbii de sindilă, cu suliţi de trestii, se băteau amarnic între ele, de clocoteau văile Trotusului si se spăriau toti graurii din tufărişuri. Iar comandanţii, călări pe fugari aprigi de nuiele, alergau când la aripa dreapta, când la aripa stânga a oştirilor înşirate, şi-şi îmbărbătau soldaţii la luptă.

Jupan Ranica Vulpoiul

- diafilm gratuit -

Pe vremea cand si dobitoacele ajungeau sa se faca domni si boieri aici pe pamant ... traia un pui de leu, mandru si frumos, pe care fiarele si lighioanele il alesesera peste ele mai mare si aceea ii si zisera Leonila-Imparat.

Fat-frumos din tei

- audio gratuit -

Părul lui i-atinge părul 
Si atunci c-obrazul ros
Ea apleacă gene lunge 
Peste ochii cuviosi.




Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.



Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Cand eram elev, candva , aveam lecturi obligatorii de la scoala. La vederea listei de lecturi aparea o stare de respingere, preferam cartile recomandate de prieteni sau rude. Dar luand pe rand cartile la citit, foarte multe mi-au placut atat de mult ca reusisem sa memorez pasaje sau versuri pe care si azi, dupa trecere timpului (cca. 50 de ani), le pot cita cu usurinta. Asa ca nu evitati cartile, veti avea surprize placute.