Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

Neamul Şoimăreştilor

de Mihail Sadoveanu

Imagini din filmul Neamul Şoimărestilor
- anul 1965 -

XXXI.Cum şi domniile sînt trecătoare, ca toate

Movileştii intraseră cu oaste tare în ţară.

Tomşa le ţinea calea pe drumul Iaşilor; şi toată călărimea răzăşească de la Orhei şi Soroca pornise ca o furtună în ajutorul Domniei, cu Tudor şi cu tatarii pe care în fugă îi putuse ridica beiul Cantemir.

Satul Şoimăreştilor rămase trist, apăsat de îngrijorări, ca de un nour. O vreme bătrînii şi femeile nu ştiură nimica despre întîmplările din sus, dar aveau nădejde că Dumnezeu va fi cu dreptatea lor şi nu va îngădui să-i calce iar nemila şi aspra lăcomie a lui Orheianu. Părintele Ştefan în fiecare amurg făcea o slujbă de vecernie, şi cu toţii intrau cu inima înfrîntă şi cu capetele umilite în biserică. Şi-n serile frumoase ale începutului de toamnă, după ce se întorceau lucrătorii din vii şi de la treier, – se strîngeau cu toţii în larga ogradă a bătrînului Mihu, vorbeau încet despre lucruri trecute şi aşteptau ceva, un semn, o veste.

După ce se scuturară deplin frunzele, – porni a cînta un vînt fioros de la miazănoapte, şi, ca nişte paseri spăriate de apropierea îngheţului, slujbaşi domneşti trecură spre cetăţile de la Marea. Din ce spuneau ei, nu se putea şti nimica hotărît: harţurile dintru început fuseseră în folosul leşilor şi cazacilor. Pîrcalabul de la Hotin vînduse pe Domn şi trecuse de partea năvălitorilor. Dar Domnia striga întruna gloatele şi făgăduia leafă. – Şi se strîngea ţărănime multă. Cu pămîntenii nădăjduia Tomşa să poată da o izbire mare şi să fărme pe duşman.

Dar dintrodată, într-o noapte, pe vifor de ploaie, – căzură în sat, uzi pînă la os, flămînzi şi zdrobiţi de trudă călăreţii plecaţi la război. Veneau împuţinaţi, erau mohorîţi, şi vesteau căderea Tomşei. Ieşi satul cu ţuhali în cap şi cu lumini în tătărci scobite; fără lacrimi, fără răcnete, primiră muierile şi bătrînii pe cei ce soseau întregi, şi-şi şoptiră ca pe-un cuvînt de taină numele celor căzuţi sub săbii şi rămaşi în cîmpii depărtate. – Şoimaru coborî lîngă Mihu cu greutate şi trecu în căsuţa lui, fără să rostească nici o vorbă. Acolo Lie aprinse lumînarea de seu şi aţîţă un foc de vreascuri în sobă. C-o mînă Tudor îşi descheie contăşul greu de apă, îl lepădă la pămînt şi rămase palid în tremurul luminii, cu braţul stîng înfăşurat în pînză şi cu pumnul legat cu curele de chimir.

― Sînt împuşcat la mînă! grăi el cătră bătrînul Mihu Uncheşul îşi aţinti asupra lui ochii lucitori; stătu aşa ca încremenit şi cufundat într-un gînd grozav. Apoi vorbi încet, ca şi cum îi era teamă de ceva:

― Îţi va fi fiind foame… Să trimet pe Lie la Savin… Ieşi din odaie, dar nu zăbovi, şi se întoarse îndată, umbînd în vîrful degetelor.

― Braţul ţi-i frînt? întrebă el cu blîndeţă.

― Nu, mulţămesc Domnului, dar e slăbit şi are nevoie de hodină…

Se aşezară amîndoi pe scăunaşe înaintea focului.

― Uncheşule, grăi deodată Tudor, cu ochii ţintă în flăcări. Ne-au biruit Movileştii. Ne-au tăiat, ne-au spîrcuit, ne-au alungat!

Bătrînul oftă. Afară fîşîia necontenit ploaia pe vînt.

― Trebuie să te desleg şi să te caut la rană… vorbi Mihu. Te-ai zdruncinat, te-ai înfierbîntat. Să nu faci carne vie.

― Nu, uncheşule, nu sînt eu întunecat din această pricină. Eu am un ir bun pentru aşa răni, precum ştii. E o doftorie pe care am învăţat-o demult, cînd am început întăi ostăşia, şi o port totdeauna asupra mea. M-am uns bine cu dînsa, m-am legat strîns şi cred că nu mi-a mai fi nimica… Dar mă gîndesc la ce ne aşteaptă, – şi parcă văd negru înaintea ochilor. Judecăţile vechi se sfarmă, dreptul îl taie sabia, şi nu vom avea domn şi divan care să ne sprijine…

― Cum am trăit pîn-acum ş-am izbîndit, vom trăi ş-om mai izbîdi… zise bătrînul şi prinse a-şi frămînta în dinţi mustaţa sură. Norocul armelor e schimbător: se poate să se întoarcă Vodă Tomşa asupra duşmanului cu putere proaspătă şi să-l răpuie… Îi va trimite ajutor Împărăţia…

― Se poate… îngînă cu îndoială Tudor. Totuşi trebile Împărăţiei sînt cu mare încetineală. Pe urmă Moviloaia e şireată, va trimete daruri la Sultan şi va făgădui haraci sporit… Turcului nu i-i atît de Tomşa, cît de lîna pe care o tunde de pe săraca ţară, ca de pe-o oaie!

― Cuvînt drept!… încuviinţă Mihu şi dădu încet din cap, cu sufletul pătruns de amarnică durere.

În pridvor, afară, cineva îşi scutură picioarele; fîşîi o mînă pe uşă căutînd clampa prin întuneric. Şi intră în odaie, cu ciubote grele de glod, Aniţa.

― Aşa, zise ea rîzînd; tătuca nu mai are cu ce veni; i-am furat ciubotele lui ca să pot răzbate pîn-aici! Afară e-o mişelie ş-un potop, de parcă vine sfîrşitul lumii!…

Puse jos, foarte încet, traista pe care o aducea cu mare fereală; pe urmă, rezemîndu-se de uşorul uşii, îşi trase una după alta, repede, încălţămintele de împrumut. Rămasă în colţuni, făcu un pas la o parte, se aplecă şi scoase încet o ulcică, o tigaie, o lingură, şi pită învălită într-un ştergar. Cu ele se înfăţişă la Şoimaru şi i le aşeză pe vatră, la foc. Îşi încrucişă după aceea braţele pe piept şi privi lung la oştean, uimită deodată de înfăţişarea lui.

Se îngălbeni şi clipi din ochi, îngînă:

― Eşti rănit, bădiţă!

Şoimaru prinse a rîde, şi-i făcu semn cu braţul cel sănătos:

― Nu te spăria, Aniţă, că nu mor din asta…

Ea zîmbi îndată, cu ochii în lacrimi. Privi cu îndoială spre uncheşul Mihu; dar tot îndrăzni, se apropiere Tudor şi-şi aplecă fruntea pe pieptul lui ca s-o sărute.

― De bine ce-ai venit! şopti ea închizînd ochii. M-am spăriat într-adevăr…

Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbaţi şi întrebă:

― E adevărat că Vodă a fost biruit şi alungat?

― Da, Aniţă, şi noi împreună cu el…

― Atunci e rău… zise ea sfioasă. Atunci înţeleg… Dar eu nu vă tulbur sfatul… Mînîncă, bădiţă Tudore, – şi vorbiţi ce-aveţi de vorbit. Eu stau cuminte într-un colţ, tac, şi nu vă supăr cu nimica…

Oricît de mîhnită încerca să pară fata lui Savin pentru vestea cea rea de la război, totuşi bucuria îi răzbătea în ochi şi-n glas, deoarece se întorsese cel pe care-l visa în toate nopţile. – Se aşeză cuminte într-un colţ, în umbră, cu mînile subpuse, pe cînd rănitul gusta din pita frîntă şi din sorbitura de carne. Şi cu o deosebită luare-aminte, pîndind pe sub sprîncene pe oştean, ascultă istorisirea războiului de la rîpa Tăuteştilor.

― Leşii au venit pînă la o bătaie de puşcă de noi, grăia Şoimaru înviorat de gustarea caldă. Din limbile pe care le-am putut noi prinde cu şireclic, am aflat că ei vin cu cincisprezece mii oaste: între aceştia era căzăcime multă şi pedestrime ungurească, oameni de ţară aduşi de boieri, de cum au pătruns leşii pe la Hotin, şi mai ales husarii care umblau în mare rînduială sub cîrmuirea lui Corecki, – viteaz ostaş după cît îl cunosc eu…

― Şi Vodă avea mai puţin? întrebă bătrînul Mihu. Fata fugi cu ochii spre bătrîn, apoi iar spre Şoimaru.

― Nu. Noi am fost mai mulţi, – dar pe lîngă călărimea noastră şi tatari, şi pe lîngă oastea în leafă, era îmbulzită multă prostime fără arme bune şi fără rînduială. – Am avut chiar de la început pagube, din pricină că ai noştri s-au semeţit prea mult ş-au pătruns fără nici o socoteală pînă între cazaci şi leşi. Chiar Vodă, simţind că are gloată tare şi văzînd că a sosit şi Cantemir cu mine, – a trimes o scrisoare către coconul Alexandru, în care-i zicea aşa: „Fugi, băiete, la învăţătură înapoi, la leşii tăi, şi ia şi pe mă-ta cu tine, căci altfel am să te bat peste ceafă ş-am să te mîn cu harapnicul înaintea mea!… Nu îndrăzni, căci eşti încă pui, şi ai caş la gură…” Şi alte multe cuvinte de ocară-i scria, căci Vodă Tomşa-i aprig precum îl ştii, şi rău de colţ…

Şi ajungînd ei aproape de noi, Visniovecki şi Samoil Corecki, care ei erau cei mari şi rînduiau totul, au ieşit în larg de şi-au jucat puţin caii ş-au privit, apoi au poruncit să lege tabăra după rînduiala şi obiceiul căzăcesc. Ş-au stat aşa noaptea în apărare şi s-au frămîntat la focuri ş-au zvonit întruna… Iar cum s-a făcut ziuă, s-au rînduit grabnic, ş-au pornit cazacii de-au lovit pe oamenii lui Cantemir şi i-au răzbit, pe urmă oastea cealaltă a năzuit la cele douăzeci de puşti de aramă ale noastre, – şi cum au dat izbire, siimenii şi darabanii au făcut îndărăt pînă la rîpă, au lepădat armele şi s-au dat supuşi…

― Numai vînzarea răpune capetele crailor… mormăi frămîntîndu-se bătrînul Mihu.

― Aşa este precum spui, uncheşule… Veneticii, cu straiele lor mîndre şi cu pană argintată, nu şi-au pus viaţa, căci n-aveau pentru ce; asta am mai văzut-o şi la alţi domni şi crai; numai noi oamenii de ţară, năcăjiţi şi amărîţi, în ceasul acela greu cînd ne răzbea puterea, am tras săbiile. Atuncea am strigat eu cătră toţi răzăşii şi le-am spus un cuvînt pe care n-au să-l uite… Ş-am început a bate, ş-am tăiat pedestrime, ş-am risipit cazacii, pînă ce Corecki, odihnit, şi-a năpustit pînza lui de husari, bulziş, ca vîntul; şi-n calea lor n-am mai putut sta… Ne-am frînt, ne-am risipit şi noi, după ce nu mai era nimene nici la dreapta, nici la stînga noastră, şi rămăseseră numai ticăloşii siimeni deasupra rîpei Tăuteştilor… îi vedeam pe cînd mă trăgeam cu ai mei, cu braţul sîngerat: intraseră leşii în ei, şi le plăteau pentru că s-au plecat ş-au lepădat armele: şi-i tăiau, de socot că i-au clădit pe toţi, unii peste alţii, în rîpă…

Of! uncheşule Mihu, otrăvit e ceasul înfrîngerii! L-am mai încercat eu în viaţă, dar atuncea nu-mi păsa, şi mă băteam ca siimenii pentru simbrie: eram vesel că scap cu viaţă! Dar acum ne alunga sabie iute. – Şi înţelegeam că toate ale noastre, străduinţi şi nădejdi, tot ce-am aşezat aici la Şoimăreşti, toate sînt prăpădite!

Vodă Ştefan fugea între noi; i-am apărat pînă-n drumul Vasluiului viaţa cu săbiile. Era la dreapta mea, negru ca pămîntul la obraz; clănţănea din dinţi cu turbare şi fura cu ochii îndărăt; şi blăstăma şi pămînt, şi Dumnezeu! Părea nebun, la popas. A coborît de pe cal şi s-a învîrtit în loc rînjind. Pe urmă m-a văzut lîngă el, m-a privit lung cu lacrimi, şi-a plecat capul în piept şi s-a aşezat pe ghizdelele unei fîntîni. Sta aşa, prăpădit, şi nu spunea nimica…

Bătrînul Mihu ridică ochii şi, în tăcerea care se întinse, păru că ascultă zbuciumul vîntului. Zise după aceea:

― A fost Tomşa om crunt: Dumnezeu să-l ierte pentru greşalele lui. Dar pentru noi, Şoimăreştii, a fost ca un părinte…

Şi fata, bătrînul şi oşteanul rămaseră în tăcerea odăiţii ca într-o singurătate; făclioara feştilei de seu răsfrîngea luminiţi în ochii lor; păreau a se gîndi la ceasul de cumpănă; şi toamna cînta cu ciudate glasuri la ferestre.

― Dar beiul ce-a făcut? întrebă deodată uncheşul Mihu.

Şoimaru zîmbi:

― Cantemir? El ştie cum să-şi poarte tatarii… Oştenii lui nu ţin mult piept; de la cea dintăi izbire îşi dau sama ce trebuie să facă… S-au tras înapoi şi s-au risipit ca pulberile; ei au cai iuţi care parcă zboară. Mîni se vor întoarce şi vor fi ei mai tari, ş-atunci, prădînd şi arzînd la duşman, tot ei se vor găsi în cîştig… Asta-mi spunea Cantemir, cînd ne-a ajuns din urmă, în amurgul serii, la al doilea popas.

Tatarii lui descălicaseră, rupeau în dinţi carne şi pită, după obiceiul lor, vorbeau şi rîdeau; pe cînd răzăşii noştri parcă prohodeau un mort. Ei n-aveau merinde, ori nu le mai venea să mănînce; înconjuraseră cele şaptesprezece şipote care izvorăsc în budăie, fiecare subt o răchită, la Racovăţ în vale, şi tot se rînduiau la apă şi iar se întorceau, parcă erau căptuşiţi cu jăratic pe dinăuntru…

Iar Cantemir şi Bîrnovă s-au aşezat lîngă noi şi se uitau la Vodă cît e de amărît.

― Ce este? a zis Cantemir ş-a zîmbit; de ce se întristează Domnul? ca să se poată bucura mai tare mîni?…

Tomşa-Vodă a răsărit şi s-a uitat la bei, parcă nici nu-l cunoştea.

― Aşa sînt războaiele, a grăit iar tatarul, şi mai ales în Moldova. Aici şi furtunile se întorc năpraznic pe crîngul lor; acum vin din jos cu pulberi, şi peste o clipă se întorc şi se prăvălesc din munte cu puhoaie…

Atunci, la aşa cuvînt bun, şi Simeon, prietinul nostru a început a mîngîia pe Vodă Ştefan şi a-i spune că oştenii din nou se vor aduna.

― Şi vom hărţui pe venetici, măria ta, zicea el, precum făceau Domnii cei vechi, pîn-or ajunge la istovire…

― Dacă izbîndesc să-mi adun iar oamenii, a strigat Tomşa privindu-ne, atuncea nu-i las, – căci tot trebuie să ne trimeată Împărăţia ajutor…

Şoimaru tăcu o clipă.

― Aşa este, vorbi bătrînul Mihu. El se gîndea la turci… Azi turcul, mîni leahul; trec peste noi şi ne calcă; unul rînduieşte o lege şi celalalt o sfarmă.

― Asta mă gîndeam şi eu… răspunse încet oşteanul. Trăim într-o vreme de mare amărăciune…

Fata zise deodată din colţul ei:

― Dacă ar fi mulţi ca bădiţa Tudor, atunci altfel ar umbla treburile în ţara noastră!…

― Aici erai, puşchiule? răsări moşneagul şi scuipă uşor cătră ea…

― Aici, uncheşule… Am aşteptat să isprăvească de mîncat bădiţa, – şi acuma am să-i întind pînză curată şi am să-i aşez pernă şi pocladă pentru hodină… Mîna legată poate-l doare; după atîta umblet, poate-i trudit!…

― Bine, bine… îngînă răzăşul cel bătrîn. Aşa este; trebuie să ne ducem. Şi acu ce-ai să faci, Tudore?…

― Acu, răspunse oşteanul, am să mă hodinesc zece zile. După aceea cred că mîna iar mi-a fi tare. Şi-mi iau oamenii şi mă duc să găsesc pe Domn: ori la Bîrlad, ori la Galaţi, ori la Brăila, după cum vor fi întîmplările…

Aniţa începu a umbla prin casă, rînduind. Bătrînul, înainte de a pleca, iar se îngriji de rană.

― Poţi să te duci, uncheşule, fără grijă, îi zise Şoimaru. Doftor bun sînt şi eu, şi am şi pe Lie, în odaia de peste tindă!

Cum rămaseră singuri cei doi tineri, – Aniţa se strecură spre vatră, cuprinse cu un braţ pe oştean de după grumaz şi-şi lipi fruntea de tîmpla lui.

― Bădiţă! suspină ea cu lacrimi, eu nu mă duc de-aici… Acuma pot să-ţi spun cît îmi eşti de drag. Dacă m-alungi, stau afară în zloată pînă ce-oi pieri… Să mă reped acasă să spun că vin să te păzesc, – şi lasă-mă să-ţi priveghez la căpătîi… Îţi fac o legătură nouă. Îţi dau un pahar de apă; şi nu-mi spune nimica, nici nu te uita măcar la mine; ştiu că sînt o urîtă, dar lasă-mă, bădiţă… căci eu am ştiut c-ai să vii supărat; te-am văzut astă-noapte în vis, şi erai înveşmîntat cu negru, fără cal şi fără arme…

Oşteanul simţi lacrimi fierbinţi pe obrazul lui. Ridică mîna dreaptă şi cuprinse mijlocul fetei; o trase la piept şi o sărută; şi se simţi înduioşat cum nu fusese nicicînd în furtunoasa lui viaţă.





Magazine online

O plimbare placuta si interesanta. Vezi ultimele noutati din librarii, asigurari, cosmetice, electronice, sport, flori, vehicule, bijuterii ... Vezi ca se pot face cumparaturi si altfel, au avantajul ca trimit produsul acasa, iar daca nu-ti place il poti returna.

Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

 

Croitorasul cel viteaz

Uriașul citi: „Șapte dintr-o lovitura!” și, crezand ca-i vorba de șapte oameni doborați de croitoraș dintr-o data, începu sa se uite altfel la farama de om ce-i statea în fața.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !