Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

 

Neamul Şoimăreştilor

de Mihail Sadoveanu

Imagini din filmul Neamul Şoimărestilor
- anul 1965 -

XXV.Boierii se burzuluiesc împotriva Tomşei

Uitarea este leac al multor dureri pe pămînt; dar nu toate sufletele oamenilor sînt ca apele care se tulbură, fac creţuri şi se zbuciumă în furtună, iar apoi s-alină şi-ntind un luciu curat, ca şi cum în veci nimic nu le-ar fi răscolit. Uneori durerile aprige lasă pe urma lor o drojdie de otravă: sînt suflete care cu greu se lămuresc. Aşa era sufletul lui Tudor Şoimaru.

 

Era încă în el o nehotărîre ş-o suferinţă. Cînd vedea în lumina amintirii pe Magda, se încrunta, şi era bine încredinţat că, dacă i-ar fi răsărit din pămînt, ar fi ridicat pumnul s-o zdrobească. Uneori însă Magda aceasta îi zîmbea. Vremea, cu toate acestea, ajutată de moşneagul cu barba tuşinată, îl scotea la un liman nebănuit de el.

Ogorul lui rodea şi livada înflorea. Vitele lui murgi sunau din tălănci la imaş, şi mînzii zburdau în ceair. Cunoştea acuma bine toate hotarele mîndrei moşii bătrîneşti. Era în frunte totdeauna la adunările răzăşimii şi la cislele lor.

Asculta cu luare-aminte slujba cu voce înceată a părintelui Ştefan, şi adeseori se oprea în picioare, cu capul plecat adînc, lîngă mormîntul lui Ionaşcu şi al Anisiei. Se amesteca în certurile şi împăcările neamurilor, şi c-o îndîrjire de adevărat răzăş se scula împotriva pribegilor hoţi de vite care treceau Nistrul în nopţi furtunoase.

Petrecu la clăci, la nunţi, la botezuri şi se întristă cu rudele la căpătîiul morţilor. Se ridicase în el boiernaşul de ţară, răzăşul care ţine de neamurile lui ca albina de matcă. Şi nici nu-şi da încă el bine samă cum, trecînd vremea, ajunsese stăpînit, de şi era căpitenie a tuturor răzăşilor de la Răut, şi cum mortul cel ucis de buzdugan subt Aron-Vodă, de şi era îngropat şi putrezise în sicriul lui, se înălţa ca o umbră din mormînt, nesimţită, dar stăpînitoare.

În jurul lui umbla ş-o dragoste îndrăzneaţă care, de şi nu-i tulbura somnul şi zilele, îl învăluia într-un farmec plăcut. Aniţa se încrucişa totdeauna cu drumurile lui. Era o dragoste îndîrjită şi stăruitoare. – Tudor socotea pe fata lui Savin drept o copilă, dar copila aceea avea o pieliţă smadă şi ochii adînci, şi visa în toate nopţile la el.

Domnia lui Tomşa se prelungea; căci pe vremea aceea, dacă petrecea un an de linişte, Vodă se socotea fericit şi benchetuia, şi socotea anul nou ca o facere de bine a soartei. Şoimaru, la porunca stăpînirii, de multe ori se repezi călare pînă la Iaşi. De-acolo îl trimetea Domnul la hotarul muntenesc, ori cătră Hotin, în fruntea unui steag de curteni. Iar cătră iarna anului 1614, căpitanul Tudor Şoimaru se înfăţişă la porţile Iaşului cu călărime răzăşească, ridicată de pe Răut. Şoimăreştii voiau să împlinească o datorie cătră Vodă Tomşa: şi veneau să facă trei săptămîni în slujba Domniei, pentru împliniri de biruri şi podvezi.

În acel timp Tomşa stătea bine în scaun, însă boierii erau în suferinţă şi în mare nemulţămire. Asemenea Domn fără priinţă pentru drepturile lor, şi fără cinste pentru obrazele lor alese, încă nu pomeniseră ei. Prea mulţi oftau acuma după plăcuta vreme a domniei lui Irimia, care a fost cu fală, cu laude pentru boieri şi cu cinste, cu nici o scădere în drepturile lor. Căci fiecare îşi ocîrmuia satele şi pămînturile după socotinţă, – şi nu îndrăznea prostimea să se obrăznicească într-atîta, ca în această vreme de scădere. Şi mai ales le era lor înfricoşare de năravul cel rău pe care-l avea acest Ştefan-Vodă: că la el viaţa unui boiarin era ca a unui om de rînd. Suduia şi zdrobea cu mare uşurinţă. Şi pe lîngă asta moartea cea fără dreptate era şi ruşinoasă peste samă: înţepa pe un boier alăturea c-un mojic de rînd, tîlhar la drumul mare.

Cu multe scrisori viclene trimese peste hotar la leşi, izbîndise să aducă din boierii fugiţi la văduva Irimiei. Dar cum se împlini o duzină de berbeci, cum avea el obicei să zică, Iancul Ţiganul ieşi în curte ascuţindu-şi cuţitul şi, cam ameţit de băutură, strigă de jos rînjind cătră Vodă, care sta la fereastră: ― Doamne! ai adunat berbeci graşi. Nu porunceşti să-i înjunghii? – Şi vorba gîdelui s-a împlinit curînd, căci ochiul cel fugar al lui Tomşa iubea să sclipească spre sînge.

În drumurile lui la Iaşi, Şoimaru simţi şi auzi de la Bîrnovă că boierii se frămîntă, şi că Tomşa rămîne tot cu mai puţini credincioşi în preajma lui.

Veşti umblau pe la boierii care stăteau la ţară, poftindu-i la sfaturi la Bîrlad, la Focşani ori la Suceava. Unii pribegiră şi peste hotar şi ajunseră cu lacrimi la picioarele Doamnei lui Irimia, cerîndu-i autor.

La începutul primăverii anului 1614, cînd se încheiau codrii, căzu la Şoimăreşti oaspete grabnic de la Iaşi.

Şoimaru tocmai ieşea de la biserică, între răzăşi, căci se nimerise să fie într-o duminică: Lie îi sosi întru întîmpinare chiar lîngă morminte, unde se aprindeau candele morţilor.

― Stăpîne, îi zise el încet, a sosit de la Domnie, trudit şi frînt de drum, boierul Simeon.

― Ce este? De ce? întrebă răsărind Tudor.

Dar Lie nu putea şti nimic. Oşteanul se uită în juru-i să vadă dacă-l bagă în samă cineva, apoi se trase cătră poartă şi porni repede spre gospodăria lui. Doi cai albi de spumă răsuflau încă greu la cheutoarea casei şi Ispas sta pe prispă dinaintea lor.

― Ce este, Ispas? întrebă Tudor neliniştit.

― Bine, pace… – răspunse slujitorul, luînd cu palma de pe frunte sudoarea şi scuturînd-o la pămînt. Am venit ca vîntul. Am socotit c-au să crape caii… Dar n-au crăpat… adăogi el rîzînd.

Şoimaru se repezi în pridvor; şi-n uşă îl întîmpină cu braţele deschise Bîrnovă. Se sărutară, apoi intrară tăcuţi în odaia îmbrăcată, cu scorţuri şi ştergare. Acolo deodată se întoarseră unul cătră altul, – şi Şoimaru, apucînd pe prietinul lui de mînă, îi zise scurt:

― Ce este? Vine Moviloaia, cu leşii?

― Încă nu, răspunse Bîrnovă.

― Atunci se burzuluiesc boierii.

― Da. Asta este!

Şoimaru îşi aşeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă şi strigă spre Lie să scoată vin din pivniţă. Apoi stătu gînditor şi zîmbind cătră Bîrnovă, pînă ce Lie aşeză ulciorul şi paharele mari, verzi.

― Vezi de-ţi cinsteşte şi tu pe Ispas… îi zise el rîzînd. Apoi, turnînd vin în pahare şi ciocnind, grăi:

― Ei? acuma am rămas singuri. Răcoreşte-te cu acest pahar şi spune.

― Ce să-ţi spun? îl întrebă înţeleptul Simeon. Ce am avut de spus, ţi-am spus. Mai întăi trebuia să răsuflu şi să mă bucur că te-am văzut. – Ah! urmă el oftînd. În lumea asta sînt puţini oameni în care poţi avea credinţă. Eu socot că un om în viaţă nu-şi poate face decît trei prietini. Unul poate moare. Pe altul poate-l apucă nebunia dragostelor. Dar unul tot îi rămîne. Aşa, eu îndată ce am ajuns la tine, mă simţesc mai împăcat, căci am ajuns la prietinul meu cel adevărat…

― Ce este, frate? îl întrebă cu oarecare mirare Şoimaru. Nu-i fi şi tu prigonit de Tomşa şi nu te vei fi ridicînd împotriva lui?

― Nu. Va fi fiind Tomşa om spulberatic şi sîngeros, dar a făcut multora dreptate şi mi-a făcut şi mie. Mi-a dăruit pămînt şi m-a acoperit cu daruri şi bunătăţi… Şi tocmai, văzînd eu acuma că se stîrneşte un vînt rău de cătră miazănoapte, căci boierii sînt legaţi cu Doamna Elisabeta, – m-am uitat în juru-mi şi n-am găsit nici un om în care să am credinţă… Am venit la tine.

― Cum? Domnul e chiar aşa de singur?

― Nu, dar are să rămîie singur. Şi pe prostime nu se poate bizui.

― Şi de-aceea ai venit?

― De-aceea…

Şoimaru rămase gînditor. Apoi se sculă, cu faţa gravă, şi sărută pe Bîrnovă.

― Frate, ai făcut bine… îi zise el cu tărie.

După ce mai băură un pahar de vin, Simeon lămuri cum stau treburile.

― Noi am avut ştire, grăi el, încă de la Crăciun, că boierii ţin sfaturi. Dar Vodă rîdea. Zicea că el nici grijă n-are: că i-a făcut miei, aşa de straşnic a băgat groaza într-înşii. Zicea: I-am cuminţit! – Eu i-am spus cuvînt înţelept, pe care l-am auzit şi de la tata, că boierii nu se liniştesc şi nu se cuminţesc niciodată… Şi-ntr-adevăr, alaltăieri ne aduce ştire Nicoriţă Armaşul cum că boierii se sfătuiesc în taină să dea jos pe Vodă…

― Nicoriţă? El de unde ştie?

― Hm! Armaşul s-a făcut că-i de partea lor. Nicoriţă e şiret mare – şi vrea să steie la loc bun, ori de-a izbîndi Vodă, ori de-or izbîndi boierii. Dar face rău; el nu cunoaşte că stă în locul unde se bat munţii în capete!

― Ei?

― Ei, Vodă, cînd a auzit asta, a ridicat din sprînceană, pe urmă s-a supărat grozav. Striga cu turbare şi se bătea cu pumnu-n piept şi nu-i venea să creadă că boieri mari de casa lui, pe care i-a miluit, vor să-l dărîme şi să-l piardă. Căci se află printre ei Beldiman logofătul şi hatmanul Sturza, oameni pe care Tomşa îi socotea cu credinţă în veci. Şi-ndată m-a chemat pe mine în taină şi m-a pus să-i jur credinţă pe evanghelie… Eu i-am zis aşa: Doamne! sînt doi oameni în ţară, în care poţi avea credinţă deplină: eu şi căpitanul Şoimaru, care-i stăpîn pe părţile Orheiului.

― Şi ce-a zis Vodă?

― Vodă m-a îmbrăţişat şi m-a crezut, căci cunoaşte el glasul care porneşte de la inimă. Şi îndată mi-a poruncit să iau darabanii şi siimenii cu căpitanii lor, să calc şi să prind pe toţi boierii din Iaşi. Dar ne-am trezit tîrziu. Boierii se sculaseră şi fugiseră. Şi Nicoriţă mi-a adus răspuns cum că s-au întrulocat la Hîrlău, la vistiernicul Boul, ş-acolo aşteaptă pe alţi boieri de ţară şi mazili şi tot adună oameni… Cînd am purces într-acoace, am auzit că ar fi tras de partea lor cu bani şi pe căpitanii lui Mihai-Vodă. Am făcut eu socoteală că pînă într-o săptămînă n-au să se poată întări, i-am spus lui Vodă, şi m-am repezit în taină la tine… Trebuie să vedem ce-i de făcut.

― Dar oştenii vor fi cu credinţă? întrebă Şoimaru.

― Deocamdată da, – pentru că Domnia are bani şi-i îmbracă în straie bune. Ş-apoi Tomşa s-a purtat totdeauna bine cu dînşii şi ei îl ţin de oştean bun. Cînd am plecat, sfîrşi Bîrnovă, Vodă pusese crainici să strige în tîrg şi prin sate că chiamă pe tîrgoveţi şi pe mojici în leafă…

Tudor îi luă vorba din gură:

― Precît văd, grăi el, nu-i loc de întîrziere.

― Nu. Mai zăbovim cît oi dormi eu un somn.

― Aşa. Şi eu trebuie să grăiesc două vorbe cu uncheşul Mihu şi să bucium oamenii. Mîni în zori pornim la Iaşi cu toată călărimea noastră orheiană.

Ca şi cum ar fi dat el un semn, se văzu ceva umbrind la ferestre şi glasul îndesat al bătrînului Mihu se auzi chemînd pe Lie. Îndată intră bătrînul în odaie şi se închină cu bun-venit cătră boierul Simeon.

― Oaspeţi de la Iaşi, grăi el; ne bucurăm căci ne sînt fraţi… Dar de ce sînt caii în spumă?…

Cei doi prietini schimbară o privire de înţelegere zîmbind de pătrunderea moşneagului. Apoi Şoimaru îndată lămuri pe bătrîn despre buntul boierilor.

― Aşa? îngînă bătrînul si începu a-şi mînca repede cu dinţii fire mai lungi din barba-i tuşinată. Aşa? se scoală boierimea împotriva Domnului său? Ridicîndu-şi ochii împungători, îi aţinti asupra lui Tudor.

― Ce-ai hotărît, fiule? întrebă el.

― M-am gîndit să scol satele noastre şi să bucium şi cătră alţi orheieni. Vodă Tomşa ne-a fost ca un părinte…

― Drept cuvînt… zise moşneagul plecînd capul. Porunceşte şi se vor scula… Mă duc să dau de veste…

Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu. Supunerea aceasta poate era părută; dar moşneagul înţelegea că vine vremea să se dea în laturi, deoarece Şoimaru prinsese adîncă rădăcină pe groapa Ionaşcului.

Curînd se auzi bătînd la biserică clopotul de primejdie, rar, numai într-o dungă. Şi cînd, după o jumătate de ceas, cei doi prietini ieşiră în uliţă, văzu răzăşimea sosind de pretutindeni. Clopotul avea o chemare sinistră şi oamenii, răsărind cătră biserică, se priveau cu ochii mari şi întrebători: cunoşteau ei din vechi semnul acesta.

Şoimaru, încins cu sabia, îşi înălţă capul dinaintea uşilor împărăteşti şi vorbi rar, arătînd spre Bîrnovă, despre vestea sosită de la Iaşi.

― E-n primejdie, strigă el apoi aţîţat, – Domnitorul nostru, care ne-a făcut dreptate şi ne-a întors moşia bătrînilor! Deci să ridicăm steagurile noastre de răzăşi credincioşi şi să batem peste măsele pe cei care calcă în picioare credinţa jurată!…

Bîrnovă îl cunoştea de oştean bun şi viteaz pe Şoimaru, – dar acum îl auzea grăind c-un glas greu şi-l vedea privind cu ochi ca de oţel: avea ceva din îndîrjirea lui Mihu bătrînul…

― Trăieşte între răzăşi colţoşi şi aprigi ca mistreţii, şi-i din neamul lor… se gîndi boierul zîmbind.

Oamenii murmurau cuvinte de încuviinţare. Unul întrebă: ― Cînd vom pleca?

Şoimaru ridică mîna dreaptă în sus:

― Fraţilor! strigă el. Dacă se surpă Ştefan-Vodă, care-a fost cu priinţă cătră norod şi dacă vine văduva lui Movilă, cu toţi boierii ei şi cu jupîn Stroie al nostru, – apoi e vai şi amar. Au să ţipe şi pruncii din sînurile maicelor lor! De mai dinainte putem să ne săpăm mormintele!…

― Mergem! mergem! urlară deodată răzăşii cu mînie, înălţînd în sus cuşmele. Du-ne la Iaşi!

― Atunci coborîţi suliţele din coardă, strigă Şoimaru şi încingeţi săbiile! Prindeţi caii şi puneţi la oblîncuri merinde pe o săptămînă. Am să numesc eu olăcari care să vestească şi satele celelalte. Să se ştie: dacă se duce Ştefan-Vodă, e primejdie! Tot Orheiul şi Soroca trebuie să-şi puie capetele pentru el. Să se aprindă focurile şi să se deie şfară în ţinut…

Răzăşii ieşiră fierbînd. Toţi purtătorii de arme se repeziră să se gătească. Pe movilele cele mari din zări aprinseră focuri, cum căzu amurgul, şi Mihu cu alţi bătrîni porniră călări spre alte sate ca să le scoale şi să le facă vînt după Tudor, spre scaunul lui Tomşa.





Magazine online

O plimbare placuta si interesanta. Vezi ultimele noutati din librarii, asigurari, cosmetice, electronice, sport, flori, vehicule, bijuterii ... Vezi ca se pot face cumparaturi si altfel, au avantajul ca trimit produsul acasa, iar daca nu-ti place il poti returna.

Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !