Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

 

Neamul Şoimăreştilor

de Mihail Sadoveanu

Imagini din filmul Neamul Şoimărestilor
- anul 1965 -

XX.Visurile lui pan Coribut

În sala de petrecere se făcu o tăcere ciudată. Oaspeţii se uitau unii la alţii, aşteptînd o lămurire, presimţind ceva grav. Pan Vladimir Coribut se întoarse de cătră uşă şi dădu cîteva desluşiri Doamnei Elisabeta:

 

― Spionul va fi pus la oprire şi mîni îl vom cerceta… sfîrşi el.

Atunci unul din cei mai mari boieri moldoveni din suita Doamnei, vornicul Nistor Ureche, om nalt cu ochii vii, cărunt şi bărbos, – se apropie aducînd de braţ pe Orheianu.

― Se pare că vom descoperi lesne cheia întîmplării, luminată Doamnă, cuvîntă el, c-o voce groasă, rară şi adîncă. Şi se întoarse şi spre Coribut, cu care era prietin: Pan Vladimir, ascultă şi dumneata! Ştiţi ce spune dumnealui jupîn Stroie Orheianu? Din vorba lui m-am lămurit deplin…

Stroie îşi făcu loc, cu trupul lui mare, înclinîndu-şi pletele lucitoare spre Doamna Irimiei.

― Iată despre ce-i vorba, măria ta, grăi el. Într-o împrejurare oarecare, după lupta cu vicleanul Tomşa şi cu păgînii, am văzut pe acel oştean în tovărăşia lui Cantemir…

― Se poate? zise Coribut înălţînd sprîncenele.

― Pre cinstea mea, măria ta, şi domnii mei! adăogi grabnic Orheianu. N-am putut atunci să le arăt mînia şi dispreţul meu, căci eram la o strîmtoare, dar i-am cunoscut, ş-a trebuit să-i sufăr, măria ta şi domnii mei, de şi eram dezgustat ş-aş fi vrut mai degrabă să-i văd înălţaţi în furci!…

Nimeni n-avea vreme să întrebe de amănunţimi pe pan Orheianu. Toţi ridicară capetele şi-şi aţintiră ochii asupra vornicului Nistor, căci glasul lui greu răspundea parcă bănuielii tuturor:

― Eu socotesc, vorbi el, că spionul a venit cu rost între noi. Cantemir, după cît ştiţi cu toţii, a trecut hotarul şi pradă cu nohaii lui. Ce caută aici un oştean în leafă la Tomşa şi legat cu beiul din Bugeac?…

Toţi tăcură. Doamna Irimiei avu o înfiorare şi privi spre coconul Alexandru. Ochii ei spuneau limpede teama pentru viaţa lui. Cei din jur înţeleseră această privire dureroasă. Coribut zise cu tărie:

― Doamnă, îl voi cerceta eu singur…

Iar jupîn Stroie pufni şi privi c-o mîndrie îndreptăţită în jur, căci toţi trebuiau să înţeleagă că dumnealui era cel care scăpase de aşa grozavă primejdie adunarea. Magda se apropiase şi ea şi îngenunchiase lîngă văduva Irimiei; era acuma rumenită de sîngele care-i zbucnise în faţă, ochii îi erau însufleţiţi şi se strecurau des spre frumosul şi falnicul Minski: parcă el o scăpase teafără dintr-o cumpănă mare. Aşa părea mai frumoasă, şi tînărul litvan simţi nebunia în sînge, pentru ochii aceia ca două flori stranii. Numai domnul Zubovski nu se găsea nicăieri. O fericită rînduială a zeilor îl făcuse să se despartă de cum intrase în sală de oaspeţii lui din părţile Chievului, pentru care, treaz şi teafăr, nu mai avea admiraţia şi dragostea ce i le insuflase vinul contimporan cu craiul Sigismund; aproape nimeni nu-l văzuse în tovărăşia lor. Totuşi era prudent să fie cît mai departe de o afacere aşa de gravă şi de neplăcută, care-i arăta cît de înşelătoare sînt feţele şi cît de duşmane şi de trădătoare inimile omeneşti! Prilej de jalnice tînguiri în castelul lui singuratic dintre plopi!

Cînd văzu că slujitorii cu livrele roşe au cuprins pe Tudor şi i-au smuls sabia, înţeleptul Simeon se năpusti pe uşă şi pe scările de piatră. Doi copii de casă coborau şi ei odată cu el, strigînd cătră cineva pe care-l chema Onesim că stăpînul porunceşte oştenilor de pază să vie să ridice şi să puie în lanţuri pe un spion prins în palat. – „Stroie Orheianu nu m-a zărit, se gîndea boierul; pan Zubovski sînt încredinţat că nu va sufla un cuvînt; cată să mă pun la adăpost şi să văd ce-i de făcut…” Prin învălmăşeala care se iscase pe scara largă de piatră, coborî, şi jos dădu cu ochii de Lie şi de Ilun. – Servul lui Cantemir, cu ochii lui mici ca de păcură, înţelese slova care era scrisă pe obrazul lui Simeon Bîrnovă. Lie întrebă şi el bănuitor:

― L-au prins? El e spionul de care a venit zvon de sus?

― Da; tăceţi; staţi liniştiţi la o parte…

Haiducii leşeşti sosiră cu paşi grăbiţi sunîndu-şi pintenii şi şpăngile. Iar pe scări, strîns ţinut ca o fiară primejdioasă, coborî între slujitori căpitanul Tudor. Fruntea lui goală şi fierbinte fu izbită de răcoarea nopţii; armele sunară în juru-i; cătuşele îi prinseră braţele. Atunci, ca printr-un farmec, se desmetici; şi omul aspru care era în el, bătut de atîtea focuri şi primejdii, se deşteptă. Era prins într-o capcană, era la o mare primejdie. Începu să se liniştească, – trebuia să se gîndească fără preget la scăpare! – Deodată înţelese limpede ce s-a întîmplat. Şi gîndul lui izbit şi amorţit, atunci, acolo, lîngă Magda, deodată se răsucea şi sclipea: ah! acuma îi veneau în minte o mulţime de vorbe pe care ar fi trebuit să le rostească, vorbe ascuţite de mîndrie cătră nobilul litvan, cuvinte amare cătră fata Orheianului, pentru dragostea lui călcată în picioare… Hm! ar fi putut să-i amintească şi de Vasca vatamanul zdrobit pentru ea, – şi-ar fi putut s-o facă să înţeleagă, rînjindu-i, că pentru dragostea ei are şi el soarta cazacului… Dar ar fi putut-o privi adînc în ochi, şi-n luminile lui ea ar fi văzut desluşit icoana celei mai arzătoare clipe din viaţa lui de oştean, – cînd erau amîndoi, alături, pe iarba poienii, şi susura uşor pădurea în juru-le! Toate le-ar fi putut face, toate-i veneau acuma limpede, ş-atuncea, în faţa ei, rămăsese zdrobit şi neputincios!

Privi lanţurile de la mîni, se uită la chipurile haiducilor leşi, care-l luaseră între şpăngi. Pe lîngă haiduci mai erau şi boiernaşi, slujitori ai lui Coribut, – şi tresări, zărind la lumina unei facle cum umblă cu linişte între aceştia Ilun, tatarul lui Cantemir. Atunci îşi înăbuşi cu desăvîrşire turbarea şi gîndurile, şi mintea-i rămase limpede şi atentă; căci pentru un om ca el acuma viaţa avea un preţ nemărginit; împrejurarea voia să i-o scurteze, el deci trebuia să lupte cu îndîrjire, să iasă deasupra!

În palat petrecerea nu se prelungi mult: Doamna Elisabeta era neliniştită, şi şleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic şi aveau vedenia ticăloşiilor şi prădăciunilor tătărăşti.

― Domnilor, zicea pan Vladimir Coribut, întîmplarea din această sară, de şi a fost foarte displăcută, a fost binevenită: căci ea ne-a amintit că avem o datorie de împlinit faţă de patria noastră. Fierul şi focul nohailor au intrat în pămînturile de la margine. Nenorocirea se poate întinde. Vă rog să aveţi în vedere, înainte de toate, interesul demnităţii noastre şi neştirbirea vechii şi glorioasei noastre Polonii!… De mîni să adunăm oşti şi să zdrobim pe duşman!…

Nobilii, uşor de aprins, se strînseră în juru-i cu ochii licăritori şi jurară pieirea nohailor; cu mîna pe străjile săbiilor, făgăduiră ridicarea lor ş-a căzăcimii. Iar Coribut, care a fost totdeauna legat cu Movileştii şi era şi cuscru Doamnei, – se apropie mişcat de scaunul Elisabetei ş-o mîngîie c-un cuvînt cavaleresc:

― Înaintea domniei tale se vor pune piepturile nobililor Poloniei!…

― Mulţămesc, pan Vladimir, răspunse văduva aţintindu-l cu privirea-i ageră. Totdeauna am găsit scăpare şi scut în Republică. Totdeauna în acest pămînt, care pot zice că e patria mea ş-a copiilor mei, – am găsit ajutor de braţe tari pentru dobîndirea drepturilor asupra Moldovei!

Coribut tăcu şi se înclină. Elisabeta totdeauna găsea un sprijin în numeroasa ei înrudire leşască, – însă Craiul voia pace cu Padişahul, şi nu se cădea ca un sfetnic, faţă de toată lumea, să facă un legămînt prea vădit. Totuşi isteaţa văduvă a lui Movilă aceasta voia. La închinarea mută a lui Coribut, îşi strînse buza de sus între dinţi, zîmbi cu graţie, privind în juru-i, şi se ridică de la locul ei.

După ce Doamna, domniţele şi coconul se retraseră, adunarea se sparse, nu fără multă vorbă şi făgăduieli războinice. Elisabeta trimise căpitanului gardei franţuzeşti pe care o avea în leafă cuvînt de plecare la Liov a doua zi în zori. Iar Vladimir Coribut, gînditor, în odaia lui, pe cînd se lăsa alene dezbrăcat de servi, îşi aminti că are de îndeplinit o cercetare.

― Voi supune la caznă pe spion mîni dimineaţă, murmură el. Iar mîni, ziua toată, am destulă vreme să-l spînzur!

Era trudit şi oftă greu, mulţămit că putuse să-şi amintească şi de asta între încurcatele lui treburi şi izbutise a lua o hotărîre. Se lăsă îmbrăcat în halat, îşi lăsă capul pleşuv să fie învălit în scufă şi se întinse c-un gemăt de mulţămire în patu-i cu polog. În lumina celor două lumînări de ceară care ardeau pe măsuţa de lîngă căpătîi, – deschise, cum îi era obiceiul totdeauna înaintea somnului, una din cărţile latineşti, cu scoarţe tari, care nu-l părăseau niciodată; căci nobilul era om cărturar, spirit rafinat şi prietin cu învăţaţii de la şcolile cele mari din scaunul crăiei leşeşti.

Cetea pentru a nu ştiu cîtea oară arzătoarele satire ale lui Decimus-Iulius Iuvenalis. Zîmbea înălţînd sprîncenele, cuprins de un fel de bucurie lăuntrică, văzînd cum descopere în stihurile bătrînului poet asemănări cu începuturile de putreziciune a Republicii. Nobilime crudă şi coruptă, cugeta el, iată-te descrisă de stilul lui Iuvenal, – iată, te văd în senatorii lui, în acei patres-conscripti burtoşi şi beţivani, care, în loc de interesele dureroase ale patriei, dezbat cu gravitate asupra celui mai bun şi mai gustos sos al unui peşte de mare! Puţini sînt astăzi bărbaţii care se pot mîndri că-şi închină viaţa toată binelui public… Şi zîmbind, pan Vladimir Coribut uita micile lui scăderi, înălţîndu-se pe aripa fulgerătoare a poetului roman.

Era tîrziu tare după miezul nopţii, şi luminările de ceară verzie de Veneţia se topiseră pînă la jumătate. Şleahticul scăpase cartea pe învălitoarea uşoară de păr de cămilă, – şi intra în plăcerile celui dintîi somn, cînd, în curtea palatului, izbucni o larmă năprasnică şi sunară arme. Bătrînul lui serv mazur intră somnoros şi poticnindu-se la prag. Îşi freca ochii şi bîlbîia.

― Ce este? strigă Coribut ridicîndu-se în aşternut. Cum de nu pot ceti în linişte?

― Înălţime! răcni servul cu braţele întinse. Vin tatarii!

Ce se-ntîmplase? Nobilul şleahtic sări desculţ şi gol din aşternutul său şi zvîrli într-un colţ satirele lui Iuvenal.

Cum au îndrăznit necredincioşii să s-avînte aşa de departe? Cum de n-a sosit nici o ştire mai din vreme? Nu s-a văzut mai întăi lumina incendiilor din satele cazacilor ş-a prostimii? Nobilii şi oştenii din Ianev n-au sărit ca să apere pe Domnul lor şi onoarea Lehiei?

― Au pus păgînii foc tîrgului? urlă el cătră servul mazur.

― Nu ştiu, înălţime; aşa am auzit strigînd jos şi pe uliţi că vin nohaii…

Servul nu era prea înfricoşat, însă era fără straie pe el şi zbîrlit.

― Cum de îndrăzneşti să te înfăţişezi astfel înaintea mea, păcătosule? strigă cu glas mare, deodată mîniat, nobilul. Piei dinainte-mi, spurcatule; du-te şi vezi ce este! Nu vine nimeni să-mi deie o ştire adevărată?…

Mazurul se poticni îndărăt şi dispăru în întunecime, iar şleahticul văzu că şi el era într-o stare foarte apropiată de aceea a moşului Adam, căci îi căzuse scufa şi i se desfăcuse halatul. Se gîndea să se îmbrace repede, căuta o armă, voia în orice caz să fie găsit c-o înfăţişare ceva mai războinică. Aştepta necontenit să intre cineva pe uşă, căci larma de jos nu mai contenea. Dar nu venea nimeni şi zvonul încet-încet se potoli.

Atunci, mîniat, magnatul sună clopotul de argint, ceru straiele, porunci să se scoale toată lumea şi ieşi îmbrăcat să vadă, cu ochii lui, cărei prostii, cărei fapte necugetate se datora neliniştea nopţii lui. Servii îl gătiră; – îl simţeau mînios şi umblau în juru-i cu o îngrijorată repeziciune.

Dar de mînia lui şi de răcnetele şi de bătăile lui din picior, şi de pedepsele cu biciul pe care le orîndui gardienilor şi străjilor, – cei cinci fugari care grăbeau spre Nistru pe cai hodiniţi, prin lumina zorilor, nu puteau avea ştire. Ei numai îşi închipuiau că după larmă şi cercetări de ceasuri, – măria sa îşi va revărsa tot puhoiul mîniei; şi, cînd va afla care a fost adevărata noimă a zvonului despre năvălirea nohailor, va fi prea tîrziu ca să repeadă gonaşi. De altminteri goana unor călăreţi puţini şi singuratici spre ţinuturile Podoliei, bîntuite de oştenii lui Cantemir, trebuia să fie cu îndoială, cu încetineală şi cu oprire.

Tudor Şoimaru călărea alături de Bîrnovă, încruntat, însufleţit numai de scăparea rîvnită. Turbarea mîniei, durerea inimii rănite, toate le călca deocamdată în picioare cu fugarul. Dezamăgirea în adevăr fusese crîncenă, dar viaţa avea preţ cel puţin pentru clipa cea grozavă şi viitoare cînd va ţinea-o pe copila aceea cu ochi înşelători sub fulgerul privirilor lui. – „În viaţă mai putem avea întîlniri!” cugeta răzăşul şi aţintea răsăritul înflăcărat al soarelui cu priviri învierşunate.

Bîrnovă zîmbea şi era fericit de întorsătura lucrurilor, după aşa grabnice peripeţii. Zîmbetul lui mai ales era îndreptat spre Ilun Tatarul, care umbla liniştit şi fără gînduri pe harmasarul lui de Bugeac. Ilun intrase cu slujitorii care duceau la închisoare pe Şoimaru; Ilun observase gangurile şi locul. Iar el, Bîrnovă, cu Lie şi cu Ispas, iscaseră larma cea cumplită pe uliţile tîrgului, în puterea nopţii, vestind urgia tătărască. În învălmăşeala furtunoasă a oştenilor de la palat, Ilun îşi găsi drumul prin întunecime, ca mîţa; – şi cu Ilun şi cu jungherul de la Cantemir, căpitanul Şoimaru uşor îşi putu croi o cale grăbită pînă în dosul zidurilor unde aşteptau caii. Bîrnovă nici nu mai întrebă dacă fuseseră lovituri şi cursese sînge. Jungherul crunt şi ochii răi ai răzăşului spuneau ceva, – dar picăturile de păcură ale tatarului erau tainice ca totdeauna.





Magazine online

O plimbare placuta si interesanta. Vezi ultimele noutati din librarii, asigurari, cosmetice, electronice, sport, flori, vehicule, bijuterii ... Vezi ca se pot face cumparaturi si altfel, au avantajul ca trimit produsul acasa, iar daca nu-ti place il poti returna.

Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !