Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

 

Neamul Şoimăreştilor

de Mihail Sadoveanu

Imagini din filmul Neamul Şoimărestilor
- anul 1965 -

XVII.Un şleahtic subţire

După ce plecară înainte, fiind pe drum, în cîmpie goală, Simeon Bîrnovă zise:

― Dar ştii, frate Tudore, că dragostea începe să te îndrepte la ţel?

― Ah! răspunse oşteanul, că n-am aripi, s-ajung mai repede unde s-au cuibărit Movileştii…

― Mai va, cuvîntă Simeon, căci eu cred că tot la Liov avem să dăm de ei; şi pînă la Liov mai avem cale lungă! ― Dar cum plouă, cum plouă fără oprire! adăogi boierul scuturîndu-şi contăşul larg.

 

Caii mergeau acuma mai greu pe drumul desfundat; zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. Cu toate acestea, Tudor era împăcat, căci putea intra înlăuntrul Lehiei neobservat. Dacă trecea în colo, cătră Galiţia, se chema că nu mai era om de margine, şi nici un ochi nu l-ar mai fi cercetat şi privegheat.

Dar drumul era anevoios şi prin sate găseau răscoală, – parcă vîntul adusese veste despre ordia lui Cantemir bei.

Noaptea o petrecură la un gospodar rutean, la o margine de sat. Tot ploua, – şi, la cina întinsă pe măsuţa scundă cu trei picioare, omul, mirosind a ploaie ş-a paie umede, le mărturisi îngrijorările lui.

― Toată ziua am muncit azi, boieri dumneavoastră; am pus la loc adăpostit pînea pe care am izbutit s-o strîng în vara asta. La noi, poate nu ştiu luminăţiile voastre, e tare greu. Stăpînul nostru de-aici e bun şi ne împăcăm cu el, dar ne strică prea mult zilele cu vînătoarea, cu clăcile şi cu podvezile… Ce să faci? Nu vă supăraţi, căci văd că şi dumneavoastră veţi fi fiind boieri… E adevărat că şi magnaţii trebuie să trăiască şi să petreacă pe lumea asta, dar se cade să poată răsufla şi nişte bieţi oameni, mişei şi proşti cum sîntem noi! ― Acuma dacă dau peste noi necredincioşii, cum au mai călcat pe părinţii noştri în zilele cele vechi, – ce facem? E adevărat că stăpînii trebuie să se îngrijească, să strîngă oşti şi să ne deie arme… Dar eu ştiu? Nu vă supăraţi, dar domnii noştri anul acesta nu-ma-n bencheturi şi-n petreceri o duc…

Aducîndu-le căniţi cu mied şi ospătîndu-i din sărăcia lui, omul spunea că-l chiamă Maftei, că are muiere şi şase copii numai ca ulcelele. Se scărpina la ceafă, vorbind de năcazuri, şi se îngrijea de ziua de mîne, – care totdeauna vine c-o picătură de amărăciune pentru omul cel umilit!

Tudor îl asculta cu luare-aminte şi-i aţîţa sporul la vorbă. Apoi îl cercă cu cîteva întrebări şi putu să afle ceva nedesluşit despre trecerea unor boieri străluciţi pe drumul cel mare de la marginea satului.

― Am auzit că voievodul nostru, pan Potocki, lămurea ţăranul, a fost înfrînt de turci în pămîntul moldovenilor şi chiar l-au prins… Iar şleahticii care au trecut erau dintre tovarăşii lui… Dar nu era supăraţi… urmă cu oarecare uimire Maftei; nu! şăguiau şi se veseleau, cum i-i dat boierului cînd umblă la drum cu muieri şi copile…

― Vra să zică erau cu ei şi femei?

― Erau, da, – şi-ncă mîndre groaznic! şi-mbrăcate numa’ cu matasă şi cu aur…

Tudor tăcu. Deci era pe drumul cel bun! Omul iar îşi începu tînguirile lui, scărpinîndu-se în cap, ca cel ce era aşa de năcăjit, dar acuma-l asculta numai Bîrnovă, căci oşteanul îşi repezea gîndul cu dorul înainte, departe.

A doua zi soarele le luci în dreapta printre nouri încreţiţi, – şi parcă umblau printr-o ţară nouă sub lucirile lui. Urmau un drum mai larg, pe malul unei ape care se chema Podoreza. Grăbeau cătră Ianev, tîrg întemeiat, cu iarmaroace multe la sărbătorile împărăteşti, într-o parte a Lehiei, pe care Şoimaru începea s-o cunoască. Un vînt subţire zbicea pămîntul, – şi popasul de amiază i se păru lung răzăşului.

― Trebuie să plecăm, grăi el; azi numaidecît vreau să ajung la tîrg!

În soarele după-amiezii, cei doi tovarăşi se încrucişau cu oamenii care umblau la treburile şi nevoile lor.

― Aici e ţinutul mai aşezat… – băgă de samă Simeon Bîrnovă.

Iar întîmplarea, care e cel mai bun prietin şi învăţător cîteodată, – le scoase în cale ştirea care urma să frămînte pînă în măruntaie pe Tudor Şoimaru.

Coteau pe lîngă o costişă trăgănată. În fund, în văi, lucea un iaz. Dincolo, se ridica la deal o pădure. La poalele pădurii şi la marginea iazului, departe încă, se înălţa o curte boierească albă, împresurată de plopi subţiri. Era o curte de boiernaş sărac, ori holtei: căci era clădită numai c-un singur rînd şi părea a fi din bîrne şi lipitură de lut. Satul de colibe zbîrlite era grămădit dincolo, într-o rîpă. Pe întinderi munceau oameni: treierau cu cai şi tăvălugi de piatră clăi mari de orz.

În stînga, cum mergeau ei în trap întins, – deodată zăriră un vînător. Era călare pe un roib mărunt şi venea cătră drum urmat de servul său, tot călare, pe-o mîrţoagă slabă.

― Acesta trebuie să fie stăpînul curţii ş-al moşiei… zise Simeon Bîrnovă. Are să ne oprească în loc…

― N-avem vreme, n-avem vreme! răspunse neprietinos răzăşul.

― Cu toate acestea îţi spun c-are să ne oprească şi nu ne putem împotrivi. Poate găsim în el chiar un prietin!

Tudor Şoimaru mormăia nemulţămit, – cînd boierul care suia costişa spre ei îi chiui cu voie-bună.

― Ehei! prietinilor dragi, aşteptaţi-mă puţintel…

― Na! asta-i beleaua! gemu răzăşul scuipînd cu ciudă într-o parte.

Dar n-avea ce face. Opri Bîrnovă, opri şi el, – şi se întoarseră spre cel ce venea. Era un om uscat, cu ochi arzători, îmbrăcat simplu, cu straie mohorîte. În cap purta o pălărie mare de paie, largă şi pleoştită ca un clopot, cum poartă şi azi în vremea verii ţăranii Mazoviei. Cu stînga strîngea dîrlogii căluţului, iar dreapta o ţinea ridicată la înălţimea pieptului şi ţapănă: pe pumn sta neclintit şi drept eretele, cu care boierul ieşise la vînătoare. Înaintea calului umblau cu boturile în pămînt doi prepelicari cu pete albe şi cărămizii.

Străinul era ca la trei sute de paşi depărtare, pe mirişte, şi dintrodată struni frîul şi privi cu fală şi mîndrie spre cei doi drumeţi opriţi cu slujitorii lor în şosea. Întoarse capul şi spuse un cuvînt servului care sta umilit şi trenţeros pe gloaba lui, împodobit cu straiele cele mai vechi şi cu şapca cea mai soioasă a stăpînului său. Cînd întoarse iar capul spre ei, cei doi tovarăşi înţeleseră lămurit că leahul doreşte să le arate vrednicia eretelui. Într-adevăr, servul sări de pe cal şi despărţi cu grabă cînii împărechiaţi la acelaşi lanţug. Îi aţîţă cu vorba stăpînul, – şi amîndoi porniră prin mirişte adulmecînd şi mişcîndu-şi cozile drepte. Curînd unul căzu în oprire, neclintit şi c-un picior întors în laturi. Stăpînul locului făcu două copce cu calul, se opri scurt şi ţipă ascuţit un cuvînt de poruncă. Cînele zvîcni înainte şi prepeliţa sări în aer şi porni sfîrîind în zbor, la înălţimea omului. Vînătorul, cu vioiciune înălţă braţul, – şi paserea de pradă, fîlfîind repede şi mărunt din aripi, pluti o clipă, apoi porni ca o săgeată într-un zbor drept şi şuierător. Ajunse prepeliţa, o rupse din zbor cu căngile şi se întoarse lin la vînător. Leahul îşi înălţă pălăria de paie în semn de salutare; cei doi tovarăşi crezură de cuviinţă să se închine şi ei în acelaşi fel; şi, cînd vînătorul ajunse la drum, se găsiră buni prietini.

― Eu sînt Nicolai Zubovski… le zise uşor şi în chip firesc vînătorul.. Trebuie să fi auzit dumneavoastră de mine, căci nimeni n-are cîni ca mine şi erete ca al meu… Mă costă o avere! adăogi el cu fală, înălţînd spre ei braţul cu eretele.

Tudor şi Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admiraţie neprefăcută.

― Dumneavoastră cine sînteţi? grăi iar Nicolai Zubovski. Trebuie să fiţi din părţile Chievului, căci nu vă cunosc. Altfel eu sînt prietin şi rudă cu toată Podolia, Sandomirul şi Pocuţia… Noi sîntem casă veche!…

De ce trebuiau să fie numaidecît din părţile Chievului, Şoimaru nu-şi dădu socoteală; însă nu găsi nici o pricină de împotrivire.

― Aşa este, pan Zubovski, răspunse el; de unde ai gîcit? Sîntem într-adevăr din părţile Chievului.

― Şi pot avea cinstea să ştiu numele domniilor voastre? întrebă boierul.

― Da! se grăbi să se amestece Simeon. Sîntem doi fraţi din neamul Barnovski. Eu sînt Simeon şi pe fratele meu îl chiamă Tudor.

― Sînt nesfîrşit de fericit! grăi cu o politeţă aleasă leahul.

Tudor îl privea nerăbdător, cu toate acestea nu putea să plece mai departe fără schimb de vorbe, ceremonii şi vederi politice, şi fără a cinsti un pahar de vin: asta o înţelegea din privirea veselă şi faţa deschisă a lui pan Nicolai Zubovski şi din grozava lui mîncărime de limbă. Crezu că-i mai nimerit să se plece fatalităţii, – şi se gîndi să facă o plăcere acestui prietin cu sila, admirîndu-i cu foc eretele.

Într-adevăr, pan Zubovski, lovit în cea mai delicată slăbiciune, îl privi c-o neţărmurită recunoştinţă.

― Eretele meu! zise el. Văd eu că dumneata, pan Tudor, eşti cunoscător… Acest erete, pe care-l chiamă Ali, e o pasere măiastră. Ştiţi cîţi ani l-am învăţat? Doi ani, domnilor, în fiecare zi! – Şi ştiţi de unde mi-a fost adus? – Domnilor, acest erete a fost furat, ca să zic aşa, pe cînd se învăţa la zbor, de la hanul Crîmului! Şi ştiţi cît mă costă?…

Se opri la această întrebare şi aşteptă rece şi nepăsător. Tudor şi Simeon nu ştiau cît costă; mărturisiră asta cu sinceritate.

― Domnilor mei, mă costă o avere! declară cu pătrundere pan Zubovski. Dumneavoastră, dacă sînteţi în adevăr cunoscători, trebuie să băgaţi de samă, şi chiar vă rog să băgaţi de samă, că Ali are cap lat, ciocul bine întors şi ghiare negre!

― Aşa este! grăi cu mirare Tudor.

― Acuma veţi înţelege ce fel de om sînt eu! sfîrşi leahul. Eu sînt un om care petrec vara pe pămînturile mele şi am o singură patimă: vînătoarea. Iar iarna petrec la Liov ori la Varşovia, – unde pot să spun că mi-am ruinat tinereţile! Eu, domnilor, nici nu m-am însurat şi nici n-am să mă-nsor, căci din pricina vînătorilor, a chefurilor şi a mazurcei, mi-a rămas fruntea cam pleşuvă!…

Rîzînd, domnul Zubovski îşi dădu pe ceafă pălăria şi arătă o frunte naltă, care, se prelungea într-un început de chelie.

Simeon prinse a rîde cu voie-bună.

― Oi, pan Zubovski, strigă el, fii vesel şi petrece, – căci învăţătura cea din veacuri spune că pulbere sîntem şi-n pulbere ne vom întoarce!

― Aşa? strigă şleahticul strîngîndu-i mîna. Tot astfel mi-am zis şi eu, – şi rosti fraza cu măreţie în latineşte: Pulvis es! Ce mult mă bucur, domnilor mei, adăogi el, că am să vă ospătez şi am să vă cinstesc cu vinul meu. Căci trebuie să ştiţi că în pivniţa mea se găseşte cel mai bun vin al Lehiei: Tokay din vremea craiului Sigismund!

După acest modest cuvînt se grăbi să poftească pe drumeţi în castelul său.

― Am să vă fac cinstea, grăi el, să vă dau la masă şi prepeliţi, pe care azi cu eretele meu le-am vînat pentru înălţimea, sa Vladimir Coribut, marele sfetnic al regelui nostru…

― Aşa? întrebă pătruns de uimire Bîrnovă.

― Da, precum vă spun. Mini le primeşte prin servul acesta al meu. Iar mîne-sară, dacă Isus şi Maica Precistă ne vor ajuta, mă voi înfăţişa şi eu în strai de gală la masa cea aleasă şi la serbarea care se dă în palatul lui de la Ianev, unde a venit să petreacă puţină vreme şi să aşeze pacea între magnaţi…

― Cum se poate?

― Da, şi mi-a făcut cinstea să mă poftească şi pe mine. Are pentru mine o deosebită prietinie pan Vladimir Coribut. E vorba să se puie la cale o unire a lui Samoil Corecki cu domniţa Ecaterina a răsposatului Irimia, prinţul moldovenesc!

Tudor Şoimaru tresări ca izbit în piept pe calul lui şi obrazul deodată i se lumină. Bîrnovă îi aruncă o privire plină de înţelesuri.

― Cum se poate, nobile domn? întrebă el cu prefăcută mirare. După ştiinţele mele, curtea doamnei Elisabeta Movilovna, care a fugit din Moldova după războiul cu necredincioşii şi cu Tomşa, a trecut spre Liov.

― Da, aşa este, precum spui, încuviinţă cu obişnuita-i siguranţă pan Zubovski; însă trebuie să vă mai spun că pe drum s-a întîlnit doamna lui Movilă cu pan Vladimir. Ei sînt rudenii destul de apropiate, cum veţi fi ştiind; şi-ndată au pus la cale ceva în privinţa domniţei şi a lui Pan Samoil, care venea cu armele şi oamenii lui în tovărăşia nobilului nostru prietin Coribut! Deci au poposit cu toţii la Ianev, – şi acolo va trebui să mă înfăţişez şi eu mîni.

În faţa acestei descoperiri neaşteptate, rămăşiţa de îndîrjire a lui Tudor Şoimaru pieri ca printr-un farmec. Deodată limba lui se înmulţi şi găsi complimente pentru toate cîte împresurau şi priveau pe domnia sa domnul Nicolai Zubovski. Bîrnovă spori şi el această tămîie de cuvinte. Şi şleahticul, fericit de noua prietinie care-i aducea atîtea drepte şi cuvenite laude, – Îşi înălţă pieptul în şa şi se jură pe toţi cuvioşii sfinţi ai calendarului, că el înţelege să găzduiască şi să ospăteze asemenea prietini într-un chip regesc şi vrednic de strămoşii lui!

Deci porniră cu toţii însufleţiţi şi veseli, spre curtea împresurată de plopi subţiri, – unde ajungînd, Zubovski întinse braţul drept şi-i pofti ceremonios şi cu dragoste:

― Poftiţi, nobilii mei prietini, în această colibă a liniştii mele!





Magazine online

O plimbare placuta si interesanta. Vezi ultimele noutati din librarii, asigurari, cosmetice, electronice, sport, flori, vehicule, bijuterii ... Vezi ca se pot face cumparaturi si altfel, au avantajul ca trimit produsul acasa, iar daca nu-ti place il poti returna.

Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

Condeile lui Voda

Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !