Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

Neamul Şoimăreştilor

de Mihail Sadoveanu

Imagini din filmul Neamul Şoimărestilor
- anul 1965 -

XV.Cum urcă Tomşa în scaun domnesc

Cei trei prietini şi slujitorii lor ajunseră alaiul lui Tomşa aproape de vama Iaşilor. Boierii de toată mîna ieşiseră întru întîmpinarea lui Vodă cel nou. Îi sărutaseră mîna şi i se plecaseră cu umilinţă. Iar cînd ajunseră la Vamă, Domnul dădu poruncă de popas, cum era obiceiul vechi, ca să împlinească toată gătirea de intrare în scaun.

Acolo se aşeză oastea. Darabanii îşi lustruiră curelele şi alămurile, călăreţii îşi închingară caii. Domnul pofti la o cafea şi la sfat pe boierii cei mari. Un diac scrise toată rînduiala şi Nicoriţă Armaşul primi poruncă s-o facă cunoscută tuturora, feţelor alese, breslelor şi orăşenilor de toată mîna. Tomşa lămuri şi lui Husein aga ţeremonia care se face la domniile nouă ale Moldovei, iar turcul, grav, clipi numai din ochi şi arătă printr-un semn, punînd mîna la piept, că are asupra lui lucrul cel mai de căpetenie: hatişeriful măritului Sultan. – După ce toate fură puse la cale, Vodă ieşi ca să vadă tabăra. Era mulţămit şi zîmbea. Însfîrşit, ajungea la Iaşi în scaun; zdrobise pe Movileşti şi, prin dreaptă orînduire a lui Dumnezeu, se aşeza în locul care i se cuvenea, de unde poruncise ţării şi părintele său Aron-Vodă! Îşi mîngîia barba rotunjită din proaspăt, frumos, de bărbierul lui grec, Nicola, – şi, privind la cerul albastru, se bucură în sine-şi de vremea frumoasă care avea să scoată a doua zi, duminică, tot norodul Iaşului întru întîmpinarea lui. Aşa, vesel şi mulţămit era cînd dădu cu ochii de Şoimaru şi de Bîrnovă, care-i pîndeau trecerea.

― Aha! zise el oprindu-se şi punîndu-şi mînile la spate. Te-ai întors, boier Simeoane? Ţi-ai văzut ocina părintească, căpitane Şoimarule?

― M-am întors, răspunse Bîrnovă, ca să fiu faţă la aşezarea în scaun a măriei tale!

― Aha! prea bine. Dar Şoimaru ce-a făcut?

― Doamne! grăi Şoimaru înălţînd capul. Mi-am găsit neamurile sărăcite şi casa părinţilor mei pustie. Am să vin cu toţi ai mei ca să îngenunchem la dreptatea măriei tale.

― Vom face dreptate, căpitane, căci pentru asta am venit în Moldova… răspunse cu bunătate Tomşa. Apoi, apropiindu-se, bătu pe oştean pe umăr.

― Doamne, îndrăzni Şoimaru, nădăjduiesc întru dreptate, chiar cînd va fi s-o dai împotriva unui sfetnic al măriei tale!

― Cum? cum? zise scurt Tomşa, ridicînd în sus barba. Cine v-a călcat hotarul?

― Măria ta, pricina noastră o avem cu boierul cel mare de la Murgeni, cu Stroie Orheianu!

― Ei? cum sfetnic al meu? Orheianu e al muierii lui Irimia, nu e al meu! Unde-i, – ca să-l spînzur în cîrlige!

― Măria ta, răspunse Tudor, am oblicit cum că jupîn Stroie a venit să cadă în genunchi la măria ta şi să se roage de iertare.

― Aşa? unde-i? nu-l văd; n-a venit!

― Atunci ne-am înşelat noi. Am auzit numai zvon.

― Vrea să se plece la mila mea? Să vie, să vedem. Unde-i Nicoriţă? Să vie el, poate are Nicoriţă ştire că jupîn Stroie Orheianu vrea să se plece. Nicoriţă!

Un slujitor domnesc de aproape se repezi, şi-n scurtă vreme aduse pe Nicoriţă. Boierul aţinti pe Vodă şi cu ochii vicleni şi cu vîrful lustruit al nasului lui ascuţit: voia, ca de obicei, să-i prindă gîndul. Cînd îl văzu vesel pe Tomşa, zîmbi şi el, ajuns parcă de o veste bună.

― Ce ştii, armaşe, despre jupîn Stroie Orheianu? întrebă Domnitorul.

― Măria ta, ce să ştiu?

― A trimes veste că se pleacă la îndurarea domniei mele?

― Nu, măria ta; Orheianu e de partea Movileştilor şi a leşilor, şi e fugar cu toţi ceilalţi.

― Aşa? Ştii bine? Atunci nu-i adevărat, căpitane Şoimarule, şi cînd va fi să-l vedem la scaunul domniei mele, avem să-l vedem amîndoi înălţat foarte sus, unde i se cuvine. Iar pentru toate durerile răzăşilor, să ridicaţi jalobă, ca să se facă dreptate!…

Nicoriţă îşi purta ochii de guzgan cînd la Vodă, cînd la Şoimaru, necontenit, – şi cînd auzi că e vorbă de jalobă şi de dreptate, crezu de cuviinţă să zîmbească iarăşi, pătruns de o mare fericire.

― Vezi? grăi Bîrnovă, după ce plecă Vodă Tomşa; vezi că Orheianu şi fata nu-s la Iaşi?

― Văd, răspunse întunecos Şoimaru. Avea dreptate Cantemir. Va trebui s-o căutăm pe hotarul leşesc…

Amîndoi trecură prin zvonul taberei, – şi găsiră curînd pe bei, între nohaii lui. Tatarii hodineau cu capetele pe şele, iar caii, în şiraguri lungi, ronţăiau orz din trăisti aninate cu baierile pe după urechi. Gherei mîrzacul asculta, cu braţele încrucişate pe piept şi cu capul înclinat, poruncile Domnului său.

― Ce-aţi făcut? întrebă vesel Cantemir, întorcîndu-se în loc.

Bîrnovă zîmbi:

― Văd că înţelegi, beiule, fără să-ţi mai spunem. Şiretenia lui Tudor a fost de prisos, căci Orheianu a trecut hotarul în Lehia.

― Fără îndoială. Chiar cînd s-a întîlnit cu noi, întorcea spatele Domniei nouă.

― Aşa este, zise şi Şoimaru; numai eu nădăjduiam că Magda îl va face să rămîie în ţară.

Tatarul zîmbi:

― De ce?

Tudor nu răspunse. Beiul îl privi lung.

― Să şedem, zise el scurt.

Bătu în palme şi unul din servii raşi pe cap întinse-un covor pe iarbă. Se aşezară la sfat; şi Cantemir, zîmbind, întrebă iar pe răzăş.

― De ce?

― A fost o socotinţă a mea… răspunse Şoimaru, privind într-o parte, în pămînt.

― Pentru că socotea că i-i drag fetei… zise din locul lui Simeon Bîrnovă.

― Într-adevăr, credeam, – rosti cu îndoială Şoimaru. ― Credeam! urmă el cu înviorare, căci am avut amîndoi un ceas de dragoste!

― Aşa? îngînă cu dulceaţă tatarul. De aceea îţi fierbe în clocot sîngele. Bine. Atunci mergem!

― Unde?

― Cum unde? Doar am mai vorbit. Ascultă, frate! Tu să mă crezi c-o fac şi din dragostea pentru tine, dar o fac şi pentru mine, şi pentru nohaii mei. De vreme ce am răzbit pe leşi la Prut şi în calea noastră nu mai avem pe nimeni, se cade, cum e obiceiul nostru, să prădăm olatul lui Crai cît vom putea şi pînă unde ne-a purta norocul! Pe oamenii mei cată să-i duc la dobîndă, iar pe tine cătră dragostea ta. Poate s-avem a doua oară norocul s-o furăm altora, cum am răpit-o cazacului!

Tudor Şoimaru sări în picioare, apoi se lăsă asupra beiului, îmbrăţişîndu-l şi sărutîndu-l de două ori pe amîndoi obrajii.

― Bine, zise Cantemir, ştiam c-ai să te bucuri. Mă bucur şi eu că merg în Lehia c-o sabie ca a ta…

― Şi ca a mea! glăsui cu mîndrie Simeon, ridicînd în sus un deget.

― Atunci rămînem legaţi pe viaţă! strigă vesel tatarul. Putem pleca îndată ce s-aşează Tomşa în scaun. Gherei al meu îmi spune că a trimes olac în privirea lui Constantin-Vodă, feciorul Irimiei, – că pleanul şi robii trec în linişte spre Bugeac. Îmi mai rămîn destui oşteni ca să facem o leacă de harţ peste Nistru, în Podolia…

Şoimaru avea o privire înfrigurată. Dragostea fetei Orheianului ardea în el ca o otravă dulce. Icoana Magdei, a singuraticei lor tovărăşii, calare, pe sub mesteceni, cînd se apropiau de apa Răutului, a arzătoarei lor îmbrăţişări, în farmecul pădurii şi al singurătăţii, îi stăteau în luminile ochilor. Lumea, tovarăşii, toate cîte erau în juru-i, le privea prin aburul acestor umbre.

― Of, Doamne, gemu el încet, cu înfiorare; eu cred c-avem s-o găsim!

Simeon Bîrnovă dădu din cap şi zise cu filosofie cătră bei:

― Eu sînt cel mai în cîştig; n-am grija oştenilor, n-am durerea dragostei. Umblu prin lume cu doi prietini. Dar, vezi dumneata, beiule, cum naşte furtuni şi dureri un căpşor de fată care a şi uitat poate pe acel care a scăpat-o din ghiarele lui Vasca!

― Cine ştie! zise şi tatarul; fata Orheianului are ochii neliniştitori; pare schimbătoare ca zilele de april…

― Hm! azi poate-i pare rău după Vasca! mormăi Bîrnovă. Asta poate să fi ascultat şi ea şoapta şarpelui, de care se vorbeşte în cartea cea sfîntă!

Cufundat în visul dragostei lui, în picioare şi privind în zarea răsăritului, Tudor Şoimaru nici n-auzea aceste cuvinte.

A doua zi, în sfînta duminică, alaiul domnesc se tocmi, cu boierii mari şi mici înainte, călări pe cai aleşi, şi cu darabanii şi călărimea în leafă pe urmă. La mijloc venea Vodă, pe calul lui alb, cu Husein aga în stînga şi Cantemir bei în dreapta, înconjurat de paici şi slujitori domneşti. Hoarda şi ienicerii rămăseseră tăbărîţi în afara tîrgului, cu straşnice porunci de linişte. – Prostime multă din toate satele apropiate şi toţi mahalagiii Galatei şi Tătăraşilor umflau peste samă, pe o lungime nemăsurată, convoiul domnesc: toţi holbau ochii la oştenii cu straie colorate roş şi albastru, la hainele strălucite ale feţelor alese, şi ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle şi tîmpene. Era o pulbere pînă la nouri, răscolită de atîtea mii de oameni, şi un murmur greu, prin care abia răzbătea cîntarea muzicii. – Şi cum intrară în tîrg, răsăriră pe la toate zaplazurile şi pe toate casele alte figuri uimite, bucuroase totdeauna de priveliştile şi petrecerile domneşti. În mijlocul tuturora, Ştefan-Vodă Tomşa stătea măreţ pe calul lui arăbesc şi nu vedea pe nimeni, orbit şi înfierbîntat. Prostimea şi oamenii spînzuraţi pe acoperişuri ţipau din vreme în vreme: „Trăiască măria sa!”; el dădea din cap şi zîmbea privind un punct dinaintea lui. În mîna dreaptă purta schiptrul voievozilor, în cap cucă şi peste hainele scumpe cabaniţa împărătească, mărginită cu samur alb. Cu pieptul scos, drept în şa, cu privirea încruntată şi mîndră, feciorul din flori al lui Aron-Vodă avea ceva din măreţia zilelor de odinioară; dar în stînga lui, Husein aga, simplu îmbrăcat şi cu privirea dreaptă şi aspră, arăta adevărul înşelătoarei măriri şi rana veacului.

Printre case mărunte şi pe uliţi întortochiate alaiul mergea foarte încet. Acum la fiecare răspîntie se adăogeau alţi privitori, şi ieşeau la iveală mai ales multe muieri, îmbrăcate frumos şi împodobite la cap, – vorbăreţe ca nişte ţărci şi înveselite peste măsură de privirile piezişe şi de zîmbetele pe sub mustaţă ale oştenilor tineri. În toate nenumăratele clopotniţi ale Iaşului vuiau clopotele: cele mici bătînd repede şi mărunt, cele mari c-un vuiet tremurător, gros şi adînc. – Iar la Sfîntul-Neculai „cel bogat”, cum vesti un slujitor apropierea Domnului, ieşi în pridvor mitropolitul, cu toţi vlădicii şi egumenii mănăstirilor ieşene, toţi în veşmintele cele mari şi-n odăjdi. Un crainic domnesc, alergînd înainte cu toiagul înălţat, ceru loc; boierii împinseră cu caii mulţimea în laturi, şi Vodă înaintă falnic spre scara bisericii, singur, – căci căpiteniile Împărăţiei se trăseseră spre curtea domnească. Cum descăleca, Domnul şi făcu un pas pe scara de piatră, mitropolitul coborî o treaptă şi-i înfăţişă sfînta evanghelie cu scoarţele înflorite cu argint şi cu iconiţe de smalţ albastru. Cu evlavie şi rar, Tomşa făcu trei cruci şi sărută cartea sfîntă cu ochii închişi. Îndată trei psalţi începură a cînta pe nas, cu glasuri înalte, axionul… Intrînd în biserică, împresurat de boieri şi cler, Vodă înălţă braţele ca să-şi scoată din cap cuca; meterhaneaua bubui şi ţipară fluierele; iar Bîrnovă şi Şoimaru, care se opriseră afară, începură a privi la mulţimea care se înghesuia, cu strigăte şi sudălmi felurite, în uliţă şi-n jurul bisericii.

Pentru Tudor Şoimaru toate alaiurile şi toate sărbătorile nu însemnau nimic. De şi toate pentru el erau o privelişte nouă, ca pentru un străin, îl stăpînea numai dorinţa aprigă a plecării, pe fior de furtună, spre dragostea de peste hotar. Simeon Bîrnovă îl lămurea ce se petrece în biserică, cum se închină Vodă, cum e purtat prin altar şi i se pune pe cap nebederniţa, cum e binecuvîntat şi uns, şi sărutat pe frunte de mitropolit, cum se aşează în strana domnească, – cum înalt prea sfinţia sa îl blagosloveşte de domnie şi diaconul cu braţ înălţat începe rugăciunea „Şi încă ne rugăm”, – şi pomeneşte, la rînd, numele noului voievod… Tudor nu-l auzea; el se gîndea că a doua zi, în zori, îşi va lua zborul, cu Cantemir şi cu hoarda, spre Hotin.

Se gîndea încă şi visa treaz pe cal, între ceilalţi oşteni şi căpitani, – cînd clopotele turnurilor începură a bate de iznoavă şi de sîrg, şi trăsniră puştile în apropiere, la curtea domnească. Poporul începu a răcni: „Trăiască măria sa Vodă Ştefan!”; călăreţii făcură iar loc la scara bisericii şi Tomşa, ieşind în pridvor, îşi aşeză iar în cap cuca. – De-aici alaiul se îndreptă spre Curte, – şi Tudor îl urmă în neştire. Acolo, la scara cea mare, descălecă şi el şi văzu cum vătaful de aprozi aşează scaun pentru Vodă şi pentru feţele Împărăţiei; simţi o clipă privirea Tomşei aţintită cu zîmbet asupra lui; îi surise apoi, c-un semn uşor de înţelegere, şi beiul nohailor, – şi vremea trecu iar peste el ca peste o piatră, pînă ce înaltul hatişerif fu cetit şi tălmăcit şi se încheie toată rînduiala după izvod şi după datină.

Era încă devreme; mai erau două ceasuri pînă la amiază, cînd căpiteniile şi boierii mari urmau să întovărăşească pe Domn la cea dintăi gustare în palatul lui. Mulţimea împresura zidurile Curţii, oştenii erau tăbărîţi şi descălecaţi înlăuntru, iar Domnul intrase cu Husein în spătărie şi rînduia cele întăi afaceri ale stăpînirii. Era încă huiet şi meterhaneaua nu mai contenea.

Tudor simţi o mînă pe umăr. Se întoarse, în colţul de gang în care se afla, şi cunoscu pe Cantemir.

Îi zîmbi cu bucurie.

― Ce faci, prietine? îl întrebă beiul. Te uiţi cum se aşează Tomşa?

― Ba aştept să plec în curînd! răspunse Tudor.

― Bine, vom pleca mîne în zori; ori chiar la noapte, dacă vrei.

― Pînă atunci, grăi deodată Bîrnovă în dosul lor, face să privim cum se ţese o mărire, care mîne se va destrăma şi va putrezi ca o pînză netrebnică…

― Hm! de ce vorbeşti aşa? zise tatarul; şi eu sînt neam de domn; îmi aminteşti că sunt pulbere şi ticăloşie?

Bîrnovă prinse a rîde.

― Văd că cunoşti şi tu adînc din cărţi, beiule, – dar tu te-ai ridicat şi te ţii sus, cu braţul tău; şi vitejii au în lumea asta altă soartă…

― Nu; căci singur ai spus, şi o ştiu şi eu; în lumea noastră totul e deşertăciune. Numai Tudor Şoimaru are dreptate, căci el urmăreşte o clipă de dragoste care face mai mult decît o viaţă de mărire.

― Of, Doamne… murmură Şoimaru, strîngînd braţul beiului; amar şi aspru e acest dar dumnezeiesc!…

Pe dinaintea lor trecu Nicoriţă Armaşul şi le zîmbi prietinos. Îşi făcură loc apoi şase oşteni care aduceau între şpăngi doi boieri.

― Acestea sînt rămăşiţi de-ale Movileştilor… murmură Simeon Bîrnovă.

Tudor, cu gîndul la altele, tot putu băga de samă cum iese Vodă Tomşa în uşa spătăriei şi cum rîde cu răutate cătră cei prinşi:

― A! voi sînteţi Iancu Fior şi Gheorghieş Ciudin! zise el ascuţit. Prea bine. Voi v-aţi închinat Movileştilor, pentru ei veţi muri. Dumnezeu să vă bată, ş-acest buzdugan!

Trăgînd pe sub mantie, de la spate, din chimir, buzduganul de argint, făcu trei paşi şi bătu pe nemernicii boieri în frunte şi-n piept.

― Să vie Iancu Ţiganul să înjunghie berbecii!… se răsti el apoi şi privi cu ură şi cu cruzime pe prinşii sîngeraţi. – După asta se îndreptă spre Nicoriţă şi-l înţepă cu ochiul cel fugar:

― Ai pus la popreală pe cei care ţi i-am dat eu pe izvod?

― Măria ta, toţi sînt aproape şi ţi-i aduc cînd porunceşti! răspunse grăbit Nicoriţă.

― Ai, berbecilor, berbecilor! strigă Tomşa întorcînd capul şi aruncînd o căutătură grozavă în juru-i. Multe necredinţe şi ticăloşii aţi săvîrşit; acuma, la domnia Tomşei, v-a sosit şi vouă veleatul!…

Mitropolitul şi vlădicii, şi boierii cei mari, care ieşiseră şi împresuraseră pe Vodă, rămaseră neclintiţi, fără să mai privească unul la altul. Glasul ascuţit şi rău al lui Tomşa îi bătuse parcă peste obraz şi le alungase sîngele la inimă. – Iancu, ţiganul cel mare negru şi buzat, îşi făcea loc în cămaşa lui roşă printre oşteni. – Vodă rîdea în barbă şi strecura în juru-i privirea-i ascuţită ca un vîrf de jungher.

― Îşi începe Tomşa domnia, ş-are să curgă sînge boieresc; asta nu-i bine!… grăi moale Simeon.

― Cum? tresări Tudor. A, da! – şi privi spre Cantemir zîmbind, ca şi cum acesta i-ar fi şoptit ceva despre plecarea pe drumul Lehiei.





Magazine online

O plimbare placuta si interesanta. Vezi ultimele noutati din librarii, asigurari, cosmetice, electronice, sport, flori, vehicule, bijuterii ... Vezi ca se pot face cumparaturi si altfel, au avantajul ca trimit produsul acasa, iar daca nu-ti place il poti returna.

Boul si vitelul

Fabula audio - gratuit.

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

 

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

 

Croitorasul cel viteaz

Uriașul citi: „Șapte dintr-o lovitura!” și, crezand ca-i vorba de șapte oameni doborați de croitoraș dintr-o data, începu sa se uite altfel la farama de om ce-i statea în fața.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Ajutor la geometrie!

- de citit gratuit -

Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !