Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  


Fram ursul polar

de Cezar Petrescu

IX În ostrovul pustiu de la capătul pământului

Insula era înaltă, stâncoasă, înfiorător de pustie, acoperită de nămeţi şi de gheţuri. Prin pojghiţa sticloasă a sloiurilor străbăteau pe alocuri piscurile rare de piatră. Se înălţau ascuţite ca meterezele unei cetăţi ruinate.

O cetate pustiită parcă de urgii. Împresurată de apele verzi, oglindindu-se singuratică în oceanul polar, aştepta parcă o vrajă din basme, ca s-o deştepte la viaţă…Dar orice suflare pierise. Nu se zărea nicio vietate căţărată pe povârnişul de cremene. Nu se înălţa nicio aţă albastră de fum. Nu foşnea pe cer niciun fâlfâit de pasăre. Nu se clintea nimic; nici vântul.

Vaporul ancorase în larg.

Toţi călătorii se aflau pe punte în dimineaţa boreală, rece şi albă, toţi îmbrăcaţi în blănuri groase, cu nările înţepate de ger.

Se minunaseră mai întâi de asemenea dimineaţă ciudată.

O dimineaţă fără soare, cu albastrul nopţii topindu-se nesimţit într-o lumină alburie, tulbure, de altă lume.

O dimineaţă fără soare. Căci soarele încă nu se ivea. Îl lăsaseră călătorii undeva, departe, în urmă, deasupra mărilor calde de unde au venit, unde mai era despărţire între noapte şi zi. Aici, soarele polar n-avea să se ivească multă vreme. Numai se presimţea, numai îl ştiau cu toţii, ascuns după geana roşiatică a răsăritului.

Geana aceasta roşiatică din zare vestea şi aici un soi de primăvară. Nu însă primăvara pe care o lăsaseră ei acasă, în toată revărsarea de lumină şi de culori, cu flori de liliac şi pajişti presărate cu bănuţei galbeni de păpădie, unde zburdă miei cu canaf roşu în urechi.

Ci o altfel de primăvară: aspră şi fără parfum de zambile, fără rândunele şi fără ciocârlii, fără glasul plăpând al mieilor şi fără săgeata stolului de cocori scrisă cu linie neagră pe cer.

Peste o săptămână, soarele avea să urce încet drumul boltit, ca să nu mai apună câteva luni.

Se pregătea ziua cea lungă de aproape jumătate de an. Ziua care ţinea cât vara polară.

Luminoasă, cu soarele sclipind orbitor în nămeţi.

Dar un soare rece şi fără viaţă, cum e soarele cu dinţi din iernile de aiurea.

Sloiurile nu se topeau niciodată deplin. Abia șiroia o vână subţire de apă pe patul de gheaţă. Abia apărea, de sub nămeţi, muşchiul verde căptuşind stâncile; şi pe alocuri, câte o floare firavă, măruntă, chircită, fără parfum.

Despre acestea au vorbit călătorii adunaţi pe punte, minunându-se.

Acum se minunau de insula singuratică, înălţată ca o arătare de vis rău în mijlocul pustietăţilor din oceanul polar.

Priveau în tăcere.

Era atât de posomorâtă arătarea împresurată de ape, atât de posomorită şi atât de despărţită de restul lumii şi de viaţă!

Din stâncile sure şi sterpe, din gheţurile sleite, din piscurile oglindite în adâncul neclintit se împrăştia o tristeţe care pătrundea inimile.

Aici era un pustiu desăvârşit.

Părea cu neputinţă amăgirea, că undeva, departe, în ţările de unde au venit călătorii, se mai află oraşe cu bulevarde şi larmă de glasuri, cu vitrine şi teatre, cu flori şi grădini. Părea cu neputinţă amăgirea, că toate aceste minuni blânde, ale omului şi ale firii, mai durează acolo pentru totdeauna: iarnă şi vară, toamnă şi primăvară, noapte şi zi. Că îl mai aşteaptă. Că le vor regăsi tot aşa cum le-au lăsat.

I-a împietrit pe toţi, cu suflarea tăiată, gândul că o întâmplare rea, un naufragiu sau o furtună, sfărâmând vaporul ar putea să-i arunce pe un asemenea ţărm. Aici, să rămână aici, în pustietatea îngheţată, în tăcerea de moarte, în stâncile cu piscuri de sloiuri oglindite în oceanul verzui?

Era plină de înfricoşare închipuirea.

- Eu aş muri de frică în cea dintâi zi! spuse, scuturată de un fior, femeia cea tânără, care arătase atâta bunătate pentru Fram.

Se dovedise inimoasă cu o zi înainte. Acum îşi pierduse curajul. Se îngălbenise la chip, numai la gândul unei asemenea întâmplări.

Se vedea singură, zvârlită cu sfărâmăturile vasului pe insula blestemată; târându-se pe gheţuri; durându-şi coliba de zăpadă; neştiind cum să aprindă focul şi îndurând foamea. Poate ar prinde-o noaptea cea lungă şi gerul care sleieşte oceanul ca o tipsie de gheaţă. Atunci n-ar mai fi nicio nădejde. Vaporul trimis într-ajutor n-ar mai putea să străbată până aici, decât peste un an.

- Aş muri de frică! repetă femeia, înspăimântată de propriile sale închipuiri.

Pe urmă, se întoarse către cei doi vânători, care făceau pregătiri să-l coboare pe Fram.

- Eu cred că e nedrept ceea ce faceţi cu această făptură blândă şi de ispravă!… Cum are să trăiască oare Fram în pustiul de aci? E nedrept… Nu-i vinovat cu nimic.

Unul din vânători începu să râdă:

- Dumneata te înşeli amar! Judeci şi simţi cu priceperea şi cu simţirea noastră, omenească: Uiţi că Fram e un simplu animal. Un urs alb, născut aici, aproape de pol. Ba încă nu pe asemenea insulă, pe unde mai trec vapoare şi oameni. Mai sus, mai spre miazănoapte, mai aproape de pol, în insulele şi mai necălcate de picior omenesc.

- Dar n-o să aibă ce mânca. Are să sufere de ger! îl plânse femeia cea tânără.

Vânătorul râse mai înveselit:

- Are să se descurce singur! Aşa cum se descurcă şi cum s-au descurcat de mii de ani milioane de urşi albi. Viaţa lui aceasta e. Viaţa lui cea adevărată şi liberă… Noi, oamenii, am încercat să-l schimbăm pe Fram. Dar se vede că n-am izbutit. L-am făcut un gimnast, un acrobat. Şi Fram părea că s-a deprins cu asta. Poate chiar i-a făcut plăcere!… Dar într-o bună zi a început să tânjească după pustietăţile unde a făcut ochi şi unde a copilărit…

- Şi cum are să se hrănească? E o insulă prea pustie pentru el! continuă să-i poarte de grijă femeia cea tânără.

- Nici despre aceasta nu-i purta dumneata de grijă! rosti vânătorul. Astăzi marea e liberă. Dar peste două-trei zile, o săptămână, se poate întâmpla să dea un ger cumplit. Atunci se prind sloiuri. Are să călătorească de pe un sloi pe altul, mai departe, spre miazănoapte, acolo unde e patria lor… Îl mână instinctul. Are să-şi găsească tovarăşi… Are să înveţe ceea ce a uitat sau încă nici n-a ştiut… Aş fi chiar curios să-l văd cum se poartă. Pe lângă priceperea lui de urs a învăţat năzdrăvănii de la oameni… Unele au să-i strice…

- Poate era mai bine atunci să-l fi lăsat pe o insulă cu eschimoşi! îşi dădu părerea femeia cea tânără, care îl aplaudase de multe ori la circ pe Fram, ursul polar. S-ar fi deprins să stea în apropierea oamenilor…

Vânătorul clătină din cap:

- Tocmai aceasta n-am voit. Spre binele lui! Înadins am hotărât să-l lăsăm aici, pe o insulă goală, nu într-o insulă cu eschimoşi. Fram s-a învăţat să nu se teamă de oameni. S-ar putea întâmplă să dea peste un vânător, care să-l ia la ochi. El, în loc să se apere şi să fugă, s-ar ridica în două labe să ofere pieptul deschis glonţului. Şi ar fi păcat! Aşa, îi dăm răgaz să se sălbăticească puţin.

- Totuşi, nu m-ai convins de fel! se înverşună protectoarea lui Fram. Nu mă pot obişnui cu gândul că are să se simtă bine şi fericit în pustietăţile acestea.

- Dragă doamnă, nici nu văd nevoia să mai dovedesc că fac bine ori nu. Priveşte, te rog, la Fram! O dovedeşte el, în locul meu. Uite cu ce neastâmpăr nu-şi găseşte locul! Uite cum înţelege că pentru el s-a oprit vaporul, cum înţelege că vrem să-l coborâm pe insulă şi uite cum ne cere din ochi să dăm zor!…

Într-adevăr, Fram nu-şi mai găsea locul.

Se înălţa să adulmece cu nările văzduhul îngheţat. Privea o clipă neclintit spre insulă. Cădea în patru labe şi dădea târcoale marinarilor care pregăteau lanţurile şi funiile, să coboare barca.

Îi împingea cu botul. Mormăia. Privea iarăşi îndărăt, spre insulă, şi iar îşi dădea drumul pe labe.

Era ca un călător într-o gară, când a pierdut răbdarea aşteptând trenul întârziat. Mereu se duce pe peron să privească la capătul liniei. Mereu se uită la ceas şi întreabă şeful staţiei de ce nu mai soseşte expresul.

Marinarii au sfârşit de coborât barca.

Fram s-a dat singur jos, pe scara de funie, ca un acrobat îndemânatic ce era.

- E cam nepoliticos domnul Fram! rosti dezamăgită femeia cea tânără şi inimoasă. Nu mă aşteptam la aşa ceva! Nici nu şi-a luat rămas bun.

- Ce voiţi, doamnă! îl scuză căpitanul vaporului. A sosit pentru el vremea să se lepede de politeţea învăţată de la oameni. Nu ştiu ce i-ar folo-si în asemenea pustietăţi…

Fram uitase într-adevăr cu desăvârşire orânduielile bunei-cuviinţe.

Nu numai că nu şi-a luat ziua bună şi că nu răspunsese la chemările pasagerilor care îl răsfăţaseră şi-l iubeau. Acum, cocoţat în două labe, întorsese spatele vaporului şi mulţimii de pe punte, depărtându-se în barca împinsă de vâsle.

Câţiva călători pregătiseră aparatele de fotografiat. Era şi un operator de cinematograf, care învârtea râşniţa lui, ca să prindă în film despărţirea lui Fram de oameni şi de civilizaţie.

Toţi îl chemau, strigau, fluturau batistele.

Dar lui Fram puţin îi păsa acum de toate acestea. Poate nici nu auzea strigătele. Poate nici nu mai înţelegea glasurile.

El privea lacom insula de gheţuri şi de zăpezi, unde a văzut întâia oară lumina soarelui polar puiul cel alb şi sălbatic.

Mormăia încet de mulţumire. Un mormăit ca torsul unei pisici uriaşe, când e sătulă şi se răsfaţă.

Barca se opri sub peretele de stâncă şi de gheaţă.

- Cam drept peretele! îşi dădu părerea unul din vâslaşi. Nu-l prea văd eu urcându-se până sus.

- Lasă grijile acestea! îl sfătui vânătorul, care toată vremea ţinuse mâna pe spinarea lui Fram. Faci şi dumneata ca doamna cea tânără de pe vapor… Nu uita că, pe lângă priceperea lui înnăscută de urs, a mai învăţat multe năzdrăvănii de la oameni!…

Îl apucă pe Fram de grumaz şi îl întoarse cu ochii în ochii lui.

Spuse:

- Ei, dragă Fram! Te-am adus la destinaţie. Ai putea să-mi mulţumeşti… Şi ai putea să-mi trimiţi din când în când o carte poştală cu vederi. Acum, voiaj bun! Călătorie sprâncenată! Dă laba!

Fram dădu laba.

Apoi zvâcni, cu un salt, din barcă pe stânca lucioasă, se clătină, îşi îndreptă echilibrul. Cu o îndemânare de pisică, uimitoare la asemenea făptură uriaşă, începu să se cațere pe peretele de cremene, din vârf în vârf, până ajunse sus.

- Ce-ţi spuneam eu? întrebă încântat vânătorul. Acum se simte la el acasă!

Pe vapor răsunau strigătele de adio şi uralele.

Fram se înălţa în două labe pe vârful de stâncă.

Privi îndărăt, spre vapor, spre oameni, spre fluturările de batistă.

Poate abia acum înţelegea deplin că se desparte de oameni pentru totdeauna.

Jos, vânătorul şi marinarii din barcă zvârleau, într-o scobitură din ţărm, câteva braţe de provizii. Cutii cu lapte condensat, carne şi pâine.

- E idiot ceea ce facem noi! mărturisi cu o mucalită stinghereală vână-torul. Ne-ar râde lumea să afle. Aşa cum a râs tovarăşul meu, care a rămas pe vapor şi spune că m-am prostit de când m-a apucat dragostea pentru ursul acesta. Spună însă ce vor şi creadă ce poftesc! Dar m-am gândit că, în primele lui zile de libertate, bietul Fram are să se deprindă cam greu să trăiască numai pe socoteala lui. Da, da! Nu râdeţi!

Când sfârşi de zvârlit proviziile în adăpostul stâncilor, aprinse pipa şi ridică ochii la muchia înaltă a ţărmului.

Fram mai privea în două labe la vaporul şi la mulţimea fluturând din mâini.

Stătea drept, nemişcat, profilat alb pe cerul vânăt, una cu stânca: alb ca un sloi crescut din sloiuri.

Strigătele mulţimii ajungeau până la el. Ocheanele îl urmăreau curioase. Râşniţa operatorului de cinematograf se învârtea repede, repede, să nu scape niciun amănunt.

Era un număr senzaţional. Ultimul număr senzaţional pe care Fram, ursul polar, îl oferea oamenilor şi civilizaţiei.

- Haide! Măcar acum fii politicos. Salută şi ia-ţi rămas bun! vorbi prietena lui de pe puntea vaporului.

Vorbise încet. Atât de încet, încât abia străbătuse murmurul dojanei până la urechea călătorului de lângă dânsa.

Dar Fram parcă ar fi auzit. Parcă ar fi înţeles cuvintele din depărtare.

Duse laba la tâmplă, în salutul lui comic, care stârnea veselia copiilor la Circul Struţki.

Pe urmă, îşi dădu drumul în patru labe şi se făcu nevăzut după un meterez de stâncă.

Pentru biblioteca ta

Mihail Sadoveanu
  • Neamul Soimarestilor
  • Soimi
  • Nicoara Potcoava
  • Hanu Ancutei
  • Citat:

    "Cărţile ne sunt prieteni statornici...Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt si urne pline de amintiri."

    <<
    >>




    La sarmale inainte, la impachetat inapoi...!

    Sarmalele sunt gustoase, dar trebuie mult timp la impachetat. Acum cateva zile, am vazut un aparat rapid pentru impachetat sarmale. Timpul se reduce cu 50%, trebuie sa ajustezi la marimea potrivita frunza sau foaia de varza. Ies toate identice si frumos impachetate.

    Boul si vitelul

    Fabula audio - gratuit.

    Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
    În zilele noastre de soartă-ajutat,
    Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
    Dobândi-n cireadă un post însemnat.

     

    Calin (file de poveste)
    de Mihai Eminescu

    - poezie audio, mp3, gratuit -

    Toamna frunzele colindã,
    Sun-un grier sub o grindã,
    Vântul jalnic bate-n geamuri
    Cu o mânã tremurândã,
    Iarã tu la gura sobei
    Stai ca somnul sã te prindã.
    Ce tresari din vis deodatã?
    Tu auzi pãsind în tindã ....

    Condeile lui Voda

    Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

    Baltagul

    - de citit gratuit -

    Stăpâne, stăpâne,
    Mai cheamă ş-un câne...

    Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
         Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
         Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

    Ajutor la geometrie!

    - de citit gratuit -

    Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

    Mircea cel Mare

    - de citit gratuit -

    Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

    Nuielusa de alun

    - de citit gratuit -

    O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

    Craiasa zapezilor

    - de citit gratuit

    ........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

    Ileana Simziana

    - Audio gratuit -

    A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

    Turtita

    - diafilm gratuit -

    Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

    Zana marii

    - de citit gratuit -

    ...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

     

    Integrame

    - gratuit online -

    Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !