Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  


Fram ursul polar

de Cezar Petrescu

VII «Numele tău va fi Fram»

 

Pe urmă, în priceperea puţină şi tulbure a puiului de urs, iarăşi s-au amestecat întâmplările.

S-a deşteptat târziu într-o barcă de piele. La vâsle se aflau altfel de oameni, cu altfel de chipuri: oameni cu faţa mai lungă şi cu pielea mai albă.

Erau pescuitorii de balene şi vânătorii de foci. Sosiseră din ţările de departe. Cutreieraseră insulă cu insulă, de câteva luni, şi acum se pregăteau de plecare, fiindcă se apropia noaptea cea lungă cu viscole. Iar înainte de a porni îndărăt, spre casă, cumpăraseră puiul de urs pe câteva legături de tutun.

Astfel începea pentru puiul de urs alb altă viaţă.

Dar mintea lui nu-l ajuta să bănuiască, nici să priceapă.

Barca plutea pe apa verde spre corabia ancorată în larg, departe de gheţuri. Puiul încercă să se mişte. În labe simţi o durere. Se afla din nou închingat în curele. De chingile acelea l-a prins un cârlig şi l-a ridicat legănat o funie pe corabia înaltă, izbindu-l cu botul şi cu coastele de peretele ud. Zadarnic mormăia şi se zvârcolea. La mormăit şi la zvârcolire răspundeau râsetele oamenilor de sus, de pe punte şi de jos, din barcă.

Întâi a rămas zvârlit pachet printre funii. Pe urmă, când marinarii au sfârşit de încărcat tot, blăni de urşi şi piei de focă, o mână l-a desfăcut din strânsoare. Puiul a vrut să fugă într-un ungher. Mâna l-a prins de ceafă. El şi-a arătat colţii şi a încercat să muşte. Mâna l-a dezmierdat blând, în loc să-l lovească. L-a dezmierdat nespus de blând şi duios. Aceasta era ceva nou. Neaşteptat. Ceva care îi amintea altă dezmierdare, cu o labă uşoară, din altă viaţă rămasă în urmă, departe, pe gheţuri…

Mâna i-a pus sub bot un talger adânc cu lapte răsturnat dintr-o cutie de tinichea. El n-a vrut să se atingă. Dar mirosul îi aţâţa nările şi pofta.

Când a simţit că nimeni nu se uită la dânsul, a prins a linchi cu sfială.

Întâi în silă. Mai apoi mormăind de mulţumire.

Laptele era cald şi mai dulce decât cel din izvorul de unde se hrănise până atunci.

Aşa a învăţat puiul de urs că în puterea oamenilor se află şi unele minuni bune.

A lins talerul până la fund. A ridicat recunoscător ochii spre omul care îl aşteptase să sfârşească, în picioare, cu pipa în colţul gurii.

Era un om înalt, slab, bărbos, cu ochii albaştri. Râdea prietenos. Se plecă din nou să-i dezmierde blana, ceafa între urechi, cu degete uşoare şi îndemânatice.

Puiul n-a mai arătat colţii. Mormăitul lui nu mai era duşmănos. Era un mormăit, altul, ca torsul pisicilor, de mulţumire.

- V-am spus eu! rosti omul către ceilalţi. Are să se îmblânzească în două zile ca un miel şi are să se ţină după mine ca un căţel!

- Şi pe urmă, ai să-l dai pe cinci sticle de rom!… Ce zici, Lars? începu să râdă altul, pâcâind din pipă şi scuipând printre dinţi, dincolo de punte, în ocean.

Omul care se numea Lars nu răspunse.

Numai pe chipul lui slab, în ochii lui albaştri, trecu o umbră de tristeţe.

Ştia că aşa se va întâmpla. Îşi cunoştea patima fără vindecare.

Odată, demult, când era tânăr, fusese altfel de om. Atunci obrazul lui era neted, ochii limpezi, glasul nerăguşit. Atunci a luat el parte la ceva minunat şi rar, care lasă pentru totdeauna o lumină într-o viaţă de om.

În ţara Norvegiei, un tânăr curajos şi înverşunat în părerile lui pregătea în acea vreme un drum peste ape şi gheţuri, spre pol. Îşi durase o corabie după un anumit plan; tocmise marinari tineri şi neînfricaţi să-i ţină tovărăşie. Căci nu era un voiaj de plăcere. Câţi nu pieriseră altădată în asemenea călătorii, mânaţi numai de dorinţa de a cunoaşte gheţurile polare cât mai departe?

Toată lumea, ca păsările cele rele de cobe, profeţea că vor pieri şi dânşii de ger şi de foame.

Dar tânărul cu faţa şi cu părul bălan, Nansen, îşi râdea de asemenea profeţii.

Printre marinarii care mergeau împreună să înfrunte urgia gheţurilor şi a iernilor polare se afla şi el, Lars, flăcăul dintr-un sat ascuns în fiorduri. Lăsa în urmă o logodnică. Lăsa o mamă bătrână şi slabă. Dar mai tare decât dragostea fusese ispita să ia parte la o călătorie primejdioasă în ţinuturi unde n-a mai pătruns suflare de om.

Îşi aduce aminte, dureros de limpede, dimineaţa plină de soare, când corabia se legăna în fiordul albastru, înconjurată de bărci.

O femeie subţire şi înaltă, soţia lui Nansen, venea să boteze corabia.

Sfărâmase, după datină, gâtul sticlei de şampanie de peretele vasului şi revărsase băutura spumoasă asupra navei, spunând:

- Numele tău va fi Fram!

Fram, ceea ce în limba norvegiană înseamnă «Înainte»!

Au izbucnit cântece şi urale. Toţi se uitau cu însufleţire, cu încredere şi cu admiraţie la cutezătorii marinari care porneau, poate la moarte, în necunoscut.

Undeva, ridicată în picioare, într-o luntre, logodnica lui Lars flutura o batistă.

Îi ura drum bun, îi ura întoarcere bună.

Fram! Trăiască Fram! Să biruiască Fram!

Trei ani împliniţi, în drum spre oceanul verde şi în încleştarea gheţari-lor, Fram nu şi-a dezminţit numele.

Întotdeauna a spintecat pustietăţile apelor verzi, urgia sloiurilor plutitoare, înainte, mereu înainte.

Atunci a trăit Lars o viaţă cum nu se mai află alta, de răbdare, de curaj, de avântare, de luptă cu toate duşmăniile firii; o viaţă de credinţă neclintită în steaua cea bună a faptelor bune şi mari. Corabia a descoperit locuri necunoscute. A străbătut peripeţii înfricoşătoare. A ţinut piept sloiurilor şi a ieşit întotdeauna biruitoare.

După trei ani, când s-a întors, pe toate casele din ţara Norvegiei fluturau steaguri.

În toţi ochii scânteia bucuria izbânzii. Ştirea s-a răspândit ca fulgerul în toată lumea.

Numele lui Nansen, numele lui Fram răsărea pe toate buzele.

Printre cei sărbătoriţi se află şi el, Lars, marinarul necunoscut dintr-un sat de pescari. Dar lui nimeni nu-i pomenea numele. Atâta pagubă! Aceasta nu scădea nimic nici din bucuria faptei, nici din iubirea pentru căpitanul care-i dusese la izbândă.

Durerea şi deznădejdea îl aştepta însă în altă parte.

Când s-a întors acasă, n-a fost nimeni să-i iasă în întâmpinare şi să-l îmbrăţişeze.

Logodnica şi mama lui dormeau somnul de veci, sus, în cimitirul dintre stânci. Bântuise o molimă în satul lor sărac de pescari. Nimeni nu le purtase de grijă. Nimeni nu le adusese doctori şi medicamente. Pieriseră oamenii cu zile, fiindcă de soarta şi de viaţa lor puţin le păsa celor bogaţi şi sătui.

Pe Lars îl aşteptau astfel două morminte alături. Două morminte, cu câteva flori firave.

Iar viaţa lui Lars de atunci a fost deşartă şi fără nicio nădejde. El nu găsea puterea să lupte cu nedreptatea pe care o întâlnea la tot pasul.

A trecut an după an. A căzut în patima băuturii. A ajuns un marinar de rând, tocmit pe corăbiile care pornesc spre Oceanul Îngheţat să pescuiască balene şi să vâneze foci.

Nu mai aştepta nimic.

Nu-l mai aştepta nimeni.

Câteodată, noaptea târziu, printre tovarăşii de băutură, bate cu pumnul în masă şi cere tuturor să facă tăcere. Atunci începe să-şi amintească întâmplări din viaţa lui de altă dată.

Unii râd.

Alţii ascultă cu tăcere, clătinând din cap, gândindu-se şi ei la alte nădejdi din tinereţe, amintindu-şi alte întâmplări din vremea când şi dânşii au fost altfel: tineri, voinici, îndrăzneţi, cu trupul şi cu cugetul curat.

În fiecare viaţă de om a mijit odată ceva frumos şi plin de lumină. O faptă rară. Un act de curaj sau de bunătate. O dovadă de iubire. O jertfă.

Pe urmă totul a trecut. Numai cei fără simţire mai pot râde de asemenea amintiri.

În ziua aceea, în cabina din pântecul corăbiei, Lars, marinarul bătrân şi de mult căzut în patima băuturii, a început iarăşi să-şi povestească aminti-rile.

Un tovarăş cânta din armonică. Alţii râdeau şi ciocneau paharele. Plutea un fum de tutun să-l tai cu cuţitul. Fum de tutun, duhoare de piei şi de peşte.

S-a oprit şi cântăreţul din armonică să asculte povestirea. S-au oprit şi ceilalţi marinari din râsul lor gros.

Puiul de urs aţipise încolăcit la picioarele lui Lars. Scâncea prin somn. Lars se pleca să-i dezmierde ceafa între urechi din când în când.

Afară se stârnise viscolul. Corabia se clătina pe apa verde. Trosnea din încheieturi.

Aşa trosnea din încheieturi şi Fram, corabia lor de odinioară, mult mai departe, mult mai adânc în oceanul polar, când Lars era tânăr şi aştepta cu nerăbdare să se întoarcă în satul unde lăsase o mamă şi o logodnică. Aşa trosneau încheieturile vasului, aşa vâjâia viscolul şi aşa se auzea urletul urşilor albi pe banchiză.

Lars se oprise din povestit. Rămase cu bărbia în pumni, cu ochii înlăcrimaţi.

Deodată se scutură. Se ridică în picioare.

Spuse:

- Să lăsăm aceste amintiri. Tinereţea nu se mai întoarce! Turnaţi aici alt pahar!…

Ridică paharul plin şi îl deşertă asupra puiului de urs, rostind în amintirea altui botez:

- Numele tău va fi Fram!

Puiul a sărit speriat din somn.

Ceilalţi marinari au izbucnit în strigăte:

- Numele lui să fie Fram!

- Fram! Trăiască Fram!…

Şi numele puiului de urs alb aşa a rămas.

Cu numele acesta a fost el vândut pe zece sticle de rom, când s-a întors corabia în cel dintâi port al Norvegiei. Cu numele acesta a fost el cumpărat mai târziu de Circul Struţki şi cu numele acesta a apărut el întâia oară pe afiş.

Puiul a învăţat, în tovărăşia oamenilor, să se poarte, să simtă, să se înveselească şi să se întristeze ca oamenii. A învăţat acrobaţii şi gimnastică, a învăţat să apese pe clapele armonicii şi să iubească puii de om, să se joace cu mingea şi să se bucure de aplauze.

Şapte ani numele lui a trecut din ţară în ţară, a fost veselia copiilor şi minunea oamenilor în toată firea.

Fram, ursul polar… Fram, fala Circului Struţki!

Eschimoşii din insula cu sloiuri poate au uitat cu desăvârşire puiul vândut pe câteva legături de tutun. Corabia care l-a adus din depărtările polare poate s-a scufundat sau poate a fost zvârlită la reformă. Lars, marinarul bătrân şi căzut în patima băuturii, poate a murit de mult. Viaţa a trecut. Numai faima lui Fram a crescut din zi în zi, din oraş în oraş, din gură în gură.

Iar acum, deodată, pe neaşteptate, după ani şi ani, Fram lâncezeşte în cuşca lui din fundul menajeriei, prostit şi posomorât, neînțelegând ce se petrece cu el. Tot aşa cum, odinioară, puiul de urs nu se învrednicea să priceapă prin ce nemaipomenite întâmplări a căzut în mâna oamenilor.

Noaptea când toate fiarele de după gratii se potolesc şi visează prin somn, cu un geamăt, la ţările lor de libertate, atunci şi în mintea lui Fram trec din nou aceste peripeţii. Câteodată prin vis. Câteodată cu ochii deschişi. Visul se amestecă dureros cu viaţa de aievea.

Amintirile se deşteaptă mai vii ca întotdeauna. Le mai trăieşte o dată.

Se scufundase undeva, în uitare, Lars, marinarul cu ochii albaştri, care i-a dezmierdat întâia oară ceafa între urechi cu o mână blândă şi prietenoasă. Se scufundase în aceeaşi uitare corabia unde întâia oară a pierdut frica de oameni şi a devenit amicul lor.

Peste toate se lăsase, de multă vreme, o ceaţă, o perdea grea.

El era ursul alb desprins pentru totdeauna de gheţuri polare, crescut printre oameni, deprins să joace, să cânte din armonică, să facă acrobaţii şi să se bucure de aplauze.

Acum se dezmorţeau amintirile vechi, toate, toate, până şi amintirea făpturii mari şi blânde, unde se pitula la căldură, în peştera neagră, puiul becisnic de urs.

Vedea marea verzuie şi nesfârşită.

Vedea deasupra cerul cu aurora boreală.

Vedea sloiurile plutitoare.

Un urs alb, ridicat în două labe, îi făcea semn:

- Haide! Nu vii cu noi, Fram?…

Simţea până şi gerul gheţurilor polare în nări, înţepând cu vârfuri de ac.

Şi atunci Fram gemea prin somn, aşa cum scâncea puiul de urs, pe blana moartă, smuls de la sânul mamei ucise.

Se deştepta cu o tresărire, cu o spaimă, cu o nedumerire buimacă.

În locul adierii reci şi curate de zăpadă şi de gheţuri îl înăbuşea mirosul iute al fiarelor din cuşti, mirosul maimuţelor, duhoarea gunoaielor.

Încerca să uite.

Se ridica în două labe şi repeta numărul lui de la circ. Îl greşea. Începea din nou. Cădea pe patru labe, se întindea cu botul ascuns în ungherul cel mai întunecos. Iar îndată ce închidea ochii, mereu îi apărea oceanul cu sloiurile plutitoare, sclipirea soarelui în gheţuri, nemărginirea albă de ninsoare, albă, albă, cum nu mai este nimic pe lume atât de străveziu şi de luminos.

Fram, ursul polar, tânjea după gheţurile copilăriei.

Pentru biblioteca ta

Mihail Sadoveanu
  • Neamul Soimarestilor
  • Soimi
  • Nicoara Potcoava
  • Hanu Ancutei
  • Citat:

    "Cărţile ne sunt prieteni statornici...Ne sunt sfetnici şi nu ne contrazic. Cărţile care ne plac sunt si urne pline de amintiri."

    <<
    >>



    Boul si vitelul

    Fabula audio - gratuit.

    Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
    În zilele noastre de soartă-ajutat,
    Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
    Dobândi-n cireadă un post însemnat.

     

    Integrame

    - gratuit online -

    Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !

    Condeile lui Voda

    Am să vă povestesc ceva din istorie, ceva care s-a întâmplat demult, demult, când ţara era ameninţată de puterea cea mare a sultanului, adică a împăratului turcilor. El cucerise multe ţări şi râvnea să supună şi ţara noastră. Se numea Baiazid. Şi pentru că năvălea ca o vijelie, lumea l-a poreclit Fulgerul.

    Baltagul

    - de citit gratuit -

    Stăpâne, stăpâne,
    Mai cheamă ş-un câne...

    Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
         Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
         Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

    Ajutor la geometrie!

    - de citit gratuit -

    Afla formule de calcul si teoreme pentru triunghiul dreptunghic. Vei invata despre teorema lui Pitagora, teorema catetei, teorema inaltimii, teorema inaltimii si altele cu ajutorul imaginilor si explicatiilor.

    Mircea cel Mare

    - de citit gratuit -

    Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

    Nuielusa de alun

    - de citit gratuit -

    O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

    Craiasa zapezilor

    - de citit gratuit

    ........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

     

    Contor

     

    Ileana Simziana

    - Audio gratuit -

    A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

    Turtita

    - diafilm gratuit -

    Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

    Zana marii

    - de citit gratuit -

    ...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.