Capitan la cincisprezece ani

- citeste gratuit -

In ziua de 2 februarie 1873, bricul-goeletă Pilgrim se afla la 43°57' latitudine sudică şi la 165° 19' longitudine vestică faţă de meridianul de la Greenwich. ...

Puzzle

- Gratuit -

Joc de indemânare care constă în potrivirea de piese cu frânturi de imagini pentru realizarea imaginilor unor animale, insecte, cuvinte, peisaje, etc. Jocurile au cate 16 piese care se potrivesc la formarea imaginilor.

 

Divizori

- Gratuit -

Matematica.Videoclip. Ce sunt divizorii, cum se calculeaza, ce este un numar divizibil, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Fractii

- Gratuit -

Matematica.Videoclip.Ce este o fractie, din ce este formata o fractie, cum se calculeaza, care sunt denumirile practice ale unor fractii, intrebari la care afli raspunsul prin vizionarea lectiei.

Mara

- de citit gratuit -

  A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc. Nu-i vorbă, Bârzovanu, răposatul, era, ...mai mult !

Print şi cersetor

- de citit gratuit-

În vechea cetate a Londrei, într-o zi oarecare de toamnă din cel de al doilea sfert al secolului al şaisprezecelea, un copil pe care nimeni nu-l dorea, se născu într-o familie săracă, ce avea numele de Canty. În aceeaşi zi, un alt copil englez se năştea într-o bogată familie cu numele de Tudor, care îl dorea, însă toată Anglia.  ...mai mult !

La oglinda

- de citit gratuit-

Azi am să-ncrestez în grindă –
Jos din cui acum, oglindă !
Mama-i dusă-n sat ! Cu dorul
Azi e singur puişorul,
Şi-am închis uşa la tindă
                      Cu zăvorul.

Fram ursul polar

- de citit gratuit -

Tigrii intrau în arenă unul câte unul. Pasul lor era mlădios pe nisip. Moale, catifelat, fără vuiet. Nu ridicau nici în dreapta, nici în stânga ochii lor galbeni ca de sticlă. După gratii, mulţimea din staluri privea cu răsuflarea înfiorată de teamă şi de nerăbdare.Dar pentru tigrii de Bengal nu se afla pe lume această mulţime. ....mai mult!

Calatoriile lui Gulliver

-de citit gratuit -

...............................

Am încercat să mă scol, dar nu m-am putut mişca, deoarece cum stam aşa culcat pe spate, mi-am simţit atât braţele cât şi picioarele legate zdravăn de pământ de o parte şi de alta, iar părul meu lung şi des, prins şi el în acelaşi fel. ...mai mult!

Stefan cel Mare

- de citit grtuit -

... Din jos de Suceava, pe Siret, la locul ce-i zice Direptate stau adunaţi, ca-n zilele marilor judecăţi domneşti, boierii ţării, curtenii toţi şi feţele bisericeşti cu Mitropolitul Teoctist în frunte, şi norod mult de prin sate, întru întâmpinarea domnului celui nou. Aici e „primirea“; aici se opreşte cu arcaşii lui cel ce de două ori şi-a biruit vrăjmaşul. ...mai mult!

Legenda imparatului Alexandru Macedon

- de citit gratuit -

Imparatea la rasarit in India marele Por-imparat, si la amiazazi domnea peste Persia marele Dariei imparat, iara Merlichei imparat stapanea Ramul si tot Apusul cu toti crai; si la Macedonia era Filip craiul. Iara peste Eghipet imparatea Netinav imparat, carele era filosof mare, si fermecator si cetitor de stele, si era atat de maiestru cat lua bunatatile si dulceata de la patru tari, adica:graul, vinul, untul si mierea. ... mai mult!

Somnoroase pasarele

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna, 
Se ascund în ramurele -
Noapte buna!

Sabia de foc

- diafilm gratuit - 

E mult de atunci... Intr-o zi de tomna, vaile Trotusului rasunau de larma baietilor din Borzesti care iesisera cu caii la pascut. Se luptasera intre ei, luandu-se la tranta, arucand cu ghioagele, ori incercand sa nimireasca o tinta cu sageta cat mai departe ... 

Puiul

- diafilm gratuit -

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe, tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva
zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib ...

Stii numele pasarii ?

- gratuit -

Dupa imagine si cateva litere ajutatoare identifica pasarea. Scrii numele pasarii intr-caseta si apoi click pe butonul "Verificare". Daca nu stii numele atunci click pe butonul "Nu stiu". Un joc care te invata sa identifici pasarile si sa le inveti numele !  

Zoom:

Călătoriile lui Gulliver

Călătoria în Lilliput

de Johnatan Swift

CAPITOLUL III

 

Autorul îl distrează într-un chip cu totul neobişnuit pe împărat şi nobilimea de ambe sexe. Cum îşi petrec vremea curtenii din Lilliput. Autorul îşi redobândeşte libertatea cu anumite condiţii.

 

Mulţumită blîndeţei şi bunei mele purtări, câştigasem atât de mult în ochii împăratului şi ai curţii — ce zic eu, chiar în ochii armatei şi ai poporului — încât am început să nutresc speranţa de a-mi redobândi libertatea în scurtă vreme. Am folosit toate mijloacele cu putinţă pentru a întreţine această stare de spirit favorabilă mie.

Gulliver

Încetul cu încetul, băştinaşii începură să se teamă din ce în ce mai puţin de mine. Uneori mă culcam pe pământ şi lăsam cinci-şase din ei să-mi dan­seze pe mână; până la urmă, băieţii şi fetele îşi luară inima în dinţi şi veniră să se joace de-a v-aţi ascunselea în părul meu. Între timp, făcusem progrese vădite: înţelegeam şi vorbeam destul de bine limba lor.

Într-o zi, împăratul se gândi să mă distreze organizând câteva spectacole care, în ce priveşte îndemânarea şi pitores­cul, întrec tot ceea ce am putut vedea până azi la diferitele popoare cunoscute de mine.

Gulliver

Nimic nu m-a încântat mai mult ca dansul acrobaţilor, executat pe un fir alb, subţire, întins la o înălţime de două picioare şi douăsprezece incii de la pământ. Cu îngăduinţa cititorului, voi stărui puţin asupra aces­tui subiect.

Jocul acesta e practicat numai de cei care aspiră la mari dregătorii şi la înaltele favoruri ale curţii. Ei sunt puşi să în­veţe această artă încă din tinereţe şi nu întotdeauna sunt de neam mare, după cum nu întotdeauna se bucură de o edu­caţie aleasă. Când un post înalt devine vacant, prin deces sau prin căderea în dizgraţie a cuiva (ceea ce se întâmplă ade­sea), cinci sau şase din aceşti candidaţi adresează o petiţie împăratului, ca să li se permită să-l distreze atât pe el cit şi pe curteni cu un dans pe frânghie, iar cel care sare mai sus fără să-şi frângă gâtul e numit în postul respectiv. Adeseori li se porunceşte chiar şi principalilor miniştri să-şi arate îndemânarea pentru a-l convinge pe împărat că nu şi-au pierdut talentele. Toată lumea ştie că Flimnap, vistiernicul, sare pe frânghie cu cel puţin o incie mai sus decât orice alt nobil din întreaga împărăţie. L-am văzut odată făcând mai multe tumbe pe o scândură prinsă de o frânghie nu mai groasă decât obiş­nuita sfoară de împachetat din Anglia.

Prietenul meu Reldresal, Prim Secretar al Consiliului Privat, este, după părerea mea — dacă nu cumva sunt părtinitor — al doilea după vis­tiernic; ceilalţi mari dregători sunt cam deopotrivă între ei. Distracţiile acestea sunt adesea însoţite de accidente fa­tale; numărul lor e foarte ridicat. Eu însumi am văzut câţiva candidaţi frângându-şi câte un mădular. Dar primejdia este cu mult mai mare atunci când miniştrii înşişi primesc poruncă să arate ce pot pentru că, în strădania lor de a se depăşi pe sine şi de a-i întrece şi pe colegii lor, fac sforţări atât de mari, încât nu se află aproape unul care să nu fi căzut o dată, iar alţii chiar de două sau de trei ori. Mi s-a povestit că Flimnap, cu un an sau doi înainte de sosirea mea, hotărât şi-ar fi rupt gâtul, dacă una din pernele regelui, aflată întâmplător pe jos, nu ar fi amortizat forţa căderi.

Mai există şi un alt spectacol care se reprezintă numai în faţa împăratului, a împărătesei şi a primului ministru, în împrejurări cu totul neobişnuite, împăratul pune pe masă trei fire subţiri de mătase, lungi de şase incii: unul e albastru, al doilea roşu şi al treilea verde. Aceste fire sunt premii pen­tru persoanele cărora împăratul doreşte să le acorde un semn special al bunăvoinţei sale. Ceremonia are loc în marea sală de audienţă a Majestăţii Sale, unde candidaţii urmează să-şi arate măiestria într-un chip cu totul deosebit de cel descris mai sus şi pentru care nu pot găsi nici cea mai mică asemă­nare în nici o altă ţară din lumea nouă sau veche. Împăratul ţine în mâini un băţ, aşezat paralel cu orizontul, în timp ce candidaţii înaintează unul câte unul, sărind uneori peste băţ, iar alteori trecând pe sub el, când înainte, când înapoi, de mai multe ori, după cum băţul e ridicat sau coborât. Uneori, împăratul ţine de un capăt al băţului şi primul ministru de celălalt; alteori, ministrul ţine singur de amândouă capetele. Acela care dă dovadă de mai multă agilitate şi rezistă mai mult la sărituri şi târâturi e răsplătit cu firul de mătase al­bastru i firul roşu i se dă următorului şi firul verde celui de al treilea. Ei toţi le poartă încinse de două ori în jurul mij­locului, şi puţine sunt persoanele din preajma acestei curţi care să nu fie împodobite cu astfel de cingători.

Caii armatei şi cei din grajdurile împărăteşti, fiind pur­taţi zilnic prin faţa mea, nu se mai speriau, ci se apropiau de picioarele mele fără teamă. Călăreţii îi puneau să sară peste mâna mea, în timp ce eu o ţineam pe pământ; iar unul din vânătorii împăratului, călare pe un armăsar falnic, a sărit peste pantoful din piciorul meu — un salt cu adevărat pro­digios.

S-a-ntîmplat într-o zi să-l distrez pe împărat într-un chip cu totul neobişnuit. L-am rugat să poruncească să mi se aducă mai multe beţe de două picioare lungime şi de grosimea unui baston obişnuit, împăratul îi porunci marelui administrator al pădurilor să dea dispoziţii în consecinţă, iar a doua zi şase pădurari sosiră cu tot atâtea căruţe, trase fiecare de câte opt cai. Am luat nouă beţe şi le-am înfipt cu nădejde în pământ, închizând suprafaţa unui dreptunghi de două picioare pătrate şi jumătate; am pus alte patru beţe pe fiecare latură a drept­unghiului, cam la două picioare de pământ; mi-am prins apoi batista de cele nouă beţe aşezate vertical şi am întins-o în toate direcţiile până când începu să semene cu pielea unei tobe; cele patru beţe paralele, ridicându-se cu vreo cinci incii mai sus decât batista, serveau ca un fel de parapet de fiecare parte.

Când am isprăvit, l-am rugat pe împărat să permită unui detaşament de cavalerişti — douăzeci şi patru în total — să vină şi să facă exerciţii pe batistă. Majestatea Sa în­cuviinţă această propunere, iar eu am ridicat caii unul câte unul, în mână, înşeuaţi cum erau, cu ofiţerii înarmaţi până în dinţi şi pregătiţi pentru instrucţie. De îndată ce s-au aliniat, s-au împărţit în două grupuri, s-au prefăcut că se hărţuiesc, au tras cu săgeţi boante, şi-au scos săbiile, au galopat şi au urmărit inamicul, au atacat şi s-au retras — într-un cuvânt, au dat dovadă de cea mai desăvârşită disciplină militară pe care am văzut-o vreodată. Beţele paralele îi fereau pe ei şi caii lor să cadă de pe batistă; iar împăratul, încântat la culme, a poruncit ca spastacolul să fie repetat timp de mai multe zile. Odată binevoi chiar să se lase ridicat pe batistă ca să dea el însuşi comanda de începere, şi, cu mare greutate, o convinse pe împărăteasă să-mi îngăduie s-o ţin într-un jilţ, la doi yarzi de scenă, de unde a putut urmări desfăşurarea spectacolului în cele mai mici amănunte. Spre norocul meu, în timpul acestor spectacole nu s-a petrecut nici un accident. O singură dată, calul nărăvaş al unui căpitan, bătând cu copita, îmi găuri batista şi lunecându-i piciorul prin spărtură, se prăbuşi cu călăreţ cu tot. I-am ridicat însă îndată pe amîndoi şi, acoperind gaura cu o mână, am coborât detaşamentul cu cealaltă, în acelaşi fel în care îl urcasem. Calul care că­zuse îşi scrântise şoldul stâng, dar călăreţul era teafăr; eu mi-am cârpit batista cum m-am priceput, totuşi nu mai aveam încredere în trăinicia ei pentru astfel de îndeletniciri pri­mejdioase.

Cu două-trei zile înainte de a fi pus în libertate, pe când distram curtea cu astfel de isprăvi, sosi un curier pentru a in­forma pe Majestatea Sa că nişte supuşi de-ai săi, călărind prin preajma locului unde fusesem descoperit, au văzut pe pământ un obiect mare şi negru, de o formă foarte ciudată, cu margini rotunde, încăpător cât dormitorul Majestăţii Sale, iar la mijloc, înalt cât un om; că nu era o fiinţă vie, cum au cre­zut la început, deoarece zăcea nemişcat în iarbă, în timp ce câţiva din ei l-au ocolit de câteva ori; că, urcîndu-se unul pe umerii celuilalt, au ajuns în vârf şi vârful era întins şi neted; tropăind cu picioarele, au descoperit că e gol pe dinăuntru; că după umila lor părere, era probabil ceva care aparţinea Omului-Munte, şi dacă Majestatea Sa binevoieşte, ei îl vor aduce cu ajutorul a numai cinci cai.

Mi-am dat seama numai-decât despre ce era vorba şi m-am bucurat în sinea mea la au­zul acestei veşti. Se pare că în clipa când am pus piciorul pe ţărm după naufragiu eram atât de buimac, încât înainte de a ajunge la locul unde m-am culcat, pălăria mea pe care mi-o prinsesem cu o sfoară de gât în vreme ce vâsleam şi care nu s-a desprins tot timpul cât am înotat, s-a dezlegat după ce am ajuns la mal; sfoara, bănuiesc, s-a rupt la un moment dat fără ca eu să observ, încredinţat fiind că pălăria mea plutea de mult pe valuri. Am rugat stăruitor pe Majestatea Sa să po­runcească să-mi fie adusă cât mai repede cu putinţă, descriindu-i totodată cum arată şi la ce foloseşte; a doua zi, căru­ţaşii sosiră cu pălăria care însă nu era într-o stare prea bună. Oamenii îi găuriseră borurile în două locuri la o incie şi jumătate de margine şi fixaseră două cârlige în găuri; cârligele acestea au fost legate de hăţuri printr-o funie lungă şi astfel pălăria a fost târâtă mai bine de o jumătate ele milă engleză; dar cum în regiunea aceea terenul este foarte neted, a fost vătămată mai puţin decât mă aşteptam.

Două zile mai târziu, împăratul porunci ca o parte din ar­mata sa aflată în capitală şi în împrejurimi să se pregătească pentru o paradă militară: pasămite, îşi pusese în gând să se distreze într-un chip ciudat. El mă rugă să stau ca un colos, cu picioarele cât mai răşchirate; apoi îi dădu ordin generalului său (un comandant bătrân şi încercat şi un bun prieten al meu) să-şi alinieze trupele în şiruri strânse şi să le conducă în marş pe sub mine; infanteriştii, câte douăzeci şi patru în rând, iar cavaleriştii câte şaisprezece, în bătaia tobelor, cu drapelele fluturând şi lăncile ridicate. Erau trei mii de infanterişti şi o mie de cavalerişti. Majestatea Sa dădu poruncă, sub amenin­ţarea pedepsei cu moartea, ca în timpul marşului, fiecare sol­dat să se poarte cât mai cuviincios faţă de mine; ceea ce to­tuşi nu i-a împiedicat pe câţiva ofiţeri tineri să-şi arunce ochii în sus în timp ce treceau pe sub mine; şi ca să spun adevărul, pantalonii mei erau atunci într-un hal fără de hal, încât au stârnit râsete şi uimire.

Trimisesem atâtea memorii şi petiţii prin care ceream li­bertatea, încât, în cele din urmă, Majestatea Sa aminti chestiunea, mai întâi în cabinet, apoi în plin consiliu, unde nu se opuse nimeni afară de Skyresh Bolgolam care, fără ca eu să-i fi făcut vreun rău, binevoia să mă duşmănească de moarte.

Toţi ceilalţi membri ai consiliului fură însă de partea mea şi împăratul sprijini hotărârea lor. Ministrul amintit mai sus era galet sau amiral al împărăţiei, o persoană foarte pricepută în treburile ţării şi care se bucura de încrederea stăpânului său, însă avea o fire morocănoasă şi acră. Cu toate acestea, până la urmă a fost convins să cedeze, dar a cerut ca artico­lele şi condiţiile în baza cărora urma să fiu lăsat în libertate şi pe care trebuia să jur, să fie întocmite de el însuşi. Aceste articole mi-au fost aduse la cunoştinţă chiar de Skyresh Bol­golam, însoţit de doi subsecretari şi mai multe personalităţi de vază. După ce mi-au fost citite, mi s-a cerut să jur că le voi respecta. A trebuit să jur, mai întâi aşa cum se obişnuieşte în ţara mea, apoi potrivit legii lor, şi anume, ţinându-mi pi­ciorul drept în mâna stângă şi punându-mi degetul mijlociu al mâinii drepte pe creştetul capului şi degetul mare pe lobul urechii drepte. Dar cum s-ar putea ca cititorul să vrea să-şi facă o idee despre stilul şi modul de exprimare caracteristic poporului aceluia, precum şi să cunoască articolele în baza cărora mi-am recăpătat libertatea, am făcut cum m-am pri­ceput mai bine o traducere cuvânt cu cuvânt a întregului document pe care-l ofer aici publicului.

Golbasto Momarea Evlame Gurdilo Shefin Mully Ully Gue, preaputernicul împărat al Liliput-ului, încântarea şi spaima universului, a cărui stăpânire se întinde pe cinci mii de blustrugi (cam douăsprezece mile în circum­ferinţă) până la capătul pământului; monarh al tuturor monar­hilor, mai înalt decât fiii oamenilor, ale cărui picioare ating centrul globului şi al cărui creştet atinge soarele; carele nu­mai dacă-şi clatină capul îi face pe împăraţii pământului să le tremure genunchii; plăcut ca primăvara, liniştitor ca vara, roditor ca toamna, cumplit ca iarna.

Gulliver

Prea sublima Sa Majestate îi propune Omului-munte, sosit de curând în cereştile noastre ţinuturi, următoarele articole pe care, sub jurământ solemn, el va fi obligat să le respecte:

I. Omul-munte nu va părăsi tărâmurile noastre fără în­cuviinţarea noastră scrisă şi pecetluită cu marele nostru si­giliu.

II. El nu va îndrăzni să vină în capitala noastră fără or­dinul nostru expres, şi atunci locuitorii vor fi încunoştinţaţi cu două ore mai înainte, pentru a nu ieşi din casă.

III. Susnumitul Om-munte îşi va limita plimbările la şo­selele noastre şi nu va căuta să se plimbe sau să se culce prin livezi sau pe ogoare.

IV. În timp ce se va plimba pe drumurile sus-amintite, va avea cea mai mare grijă să nu calce în picioare pe vreunul din iubiţii noştri supuşi, caii sau căruţele lor; de asemenea îi este oprit cu desăvârşire să ia în mână pe vreunul din supuşii noştri fără consimţământul lor.

V. Dacă vreo ştafetă are de îndeplinit o misiune grabnică, Omul-munte va fi obligat o dată pe lună să ducă în buzunarul său pe sol şi calul acestuia cale de şase zile şi să-l aducă înapoi teafăr pe Susnumitul sol (dacă este nevoie) în faţa Majestăţii Noastre.

VI. El va fi aliatul nostru împotriva duşmanilor noştri de pe insula Blefuscu şi va face tot ce-i stă în putere ca să le nimicească flota care, în momentul de faţă, se pregăteşte să ne cotropească.

VII. Susnumitul Om-munte, în timpul său liber, îi va ajuta pe lucrătorii noştri să ridice pietrele mari de care va fi nevoie la construirea zidului din parcul principal şi a altor clădiri imperiale.

VIII. În două luni de zile, Susnumitul Om-munte va pre­zenta date exacte cu privire la circumferinţa pământului pe care-l stăpânim, numărând paşii ce-i va face de jur împrejurul coastelor.

În fine, după ce va jura solemn să respecte articolele de mai sus, Susnumitul Om-munte va primi o porţie zilnică de mâncare şi băutură îndestulătoare pentru întreţinerea a 1728 de supuşi de ai noştri: totodată el va avea cinstea de a se înfăţişa oricând Augustei Noastre persoane, bucurându-se şi de alte dovezi ale bunăvoinţei noastre. Dat în palatul nostru din Belfaborac, în cea de a douăsprezecea zi a celei de a nouăzeci şi una lună a domniei noastre.

 

Am jurat şi am iscălit aceste articole cu multă voioşie şi mulţumire, deşi unele din ele nu erau atât de vrednica de cinste pe cât aş fi dorit, ceea ce se datora numai şi numai rău­tăţii lui Skyresh Bolgolam, marele amiral.

Lanţurile mi-au fost scoase neîntârziat şi eu m-am pome­nit în deplină libertate, împăratul însuşi îmi făcu cinstea de a lua parte la această ceremonie. Mi-am arătat recunoştinţa prosternându-mă la picioarele Majestăţii Sale, dar el îmi po­runci să mă scol; apoi rosti multe cuvinte frumoase pe care, pentru a nu fi învinuit de vanitate, eu nu le voi repeta. Nă­dăjduia că mă voi dovedi un slujitor credincios şi voi bine­merita toate favorurile pe care mi le-a arătat până acum sau pe care mi le va arăta în viitor.

Cititorul e rugat să observe că în ultimul articol al docu­mentului prin care-mi recăpătăm libertatea, împăratul stipula să mi se dea o cantitate de hrană şi băutură, îndestulătoare pentru întreţinerea a 1728 de lilliputani. După câtva timp, în trebîndu-l pe un prieten de la curte cum de s-au oprit la cifra aceasta precisă, el mi-a spus că matematicienii Majestăţii Sale, măsurând înălţimea corpului meu cu ajutorul unui cuadrant şi văzând că o întrece pe a lor în proporţie de doispre­zece la unu, au socotit, pe baza asemănării cu corpurile lor, că într-al meu trebuie să încapă cel puţin 1728 de ale lor şi, prin urmare, va fi nevoie de o cantitate de hrană necesară pentru întreţinerea acestui număr de lilliputani. De unde ci­titorul poate să-şi facă o idee despre ingeniozitatea acestui popor, precum şi despre înţeleptul spirit gospodăresc al unui atât de mare cârmuitor.

 

<<
>>





Broasca testoasa cea fermecata

Basm audio - gratuit.

" Când, iată că o broască țestoasă ieșise pe luciul apei, și se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua, și unde se deschidea talazurile care înconjura vârful nuielei, acolo, țâșt! și dânsa, și ochii de la dânsul nu și-i mai lua".

 

Integrame

- gratuit online -

Integrame usoare de dezlegat pe dispozitive mobile, cu tematica diversa, adresate persoanelor de toate varstele. Ai internet pe dispozitiv mobil ? – atunci ai si acces gratuit la Integrame care sunt la fel ca pe suportul de hartie, numai ca trebuie sa faci click cand introduci litera – nici macar nu ai nevoie de creion si hartie !

 

Croitorasul cel viteaz

Uriașul citi: „Șapte dintr-o lovitura!” și, crezand ca-i vorba de șapte oameni doborați de croitoraș dintr-o data, începu sa se uite altfel la farama de om ce-i statea în fața.

Baltagul

- de citit gratuit -

Stăpâne, stăpâne,
Mai cheamă ş-un câne...

Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială şi semn fiecărui neam.
     Pe ţigan l-a învăţat să cânte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.
     Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: „Tu să scrii o lege; şi, când a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele”....citeste mai mult!

Balaurul cel cu șapte capete.mp3

A fost odată într-o țară un balaur mare. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni.

Mircea cel Mare

- de citit gratuit -

Sfârşitul veacului al XIV-lea aruncă un nou vrăjmaş şi, cu el, un lung şir de primejdii în calea neamului românesc. Prăvălite din aceleaşi mari pustiuri ale Asiei, valurile potopului musulman sparg, de la cele dintâi izbituri, putredele zăgazuri ale împărăţiei bizantine şi, în mai puţin de-o jumătate de veac, îneacă aproape toată peninsula balcanică. ....mai mult!

Nuielusa de alun

- de citit gratuit -

O femeie sarmana avea doi copii. Sprinteioara spala, torcea, fierbea bucatele si Mugurel aduna surcele, aducea apa de la izvor culegea poame din padure. Cand mama lor venra trudita de la munca gasea masa asternuta, mncarea calda, casa si ograda curate.

Craiasa zapezilor

- de citit gratuit

........Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi,  era chiar dracul.  Şi vrăjitorul  acesta  a  făcut  o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era maiurât  se  vedea  în  oglindă  foarte  limpede  şi  chiar  mai urât  decât  fusese.  Cele  mai  frumoase  privelişti  în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau  în  oglindă  urâcioşi  sau  şedeau  cu  capu-n  jos.

Ileana Simziana

- Audio gratuit -

A fost odată un împărat. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prinpregiurul lui și-i supusese, încât își întinsese hotarele împărăției sale pe unde a înțărcat dracul copiii, și toți împărații cei bătuți era îndatorați a-i da câte un fiu d-ai săi ca să-i slujească câte zece ani.

Turtita

- diafilm gratuit -

Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita, dar baba nu avea faina. Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.

Zana marii

- de citit gratuit -

...  Zâna cea mică s-a dus până  la  fereastra  cabinei  şi  s-a  uitat.  Înăuntru  erau mai mulţi oameni îmbrăcaţi de sărbătoare; dar cel mai frumos dintre ei prinţul cel tânăr. Avea nişte ochi mari, negri şi nu părea  să  aibă mai mult de cincisprezece ani.  Astăzi  era  ziua  lui  de  naştere  şi  de  acea  era petrecere  pe  corabie.  Marinarii  dansau  pe  punte  şi când prinţul a ieşit şi el pe covertă, sute de rachete au ţâşnit în aer şi au făcut o lumină ca ziua şi zâna s-a speriat şi s-a scufundat repede în apă.

Calin (file de poveste)

- poezie audio, mp3, gratuit -

Toamna frunzele colindã,
Sun-un grier sub o grindã,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mânã tremurândã,
Iarã tu la gura sobei
Stai ca somnul sã te prindã.
Ce tresari din vis deodatã?
Tu auzi pãsind în tindã ....

Fereastra Termopan